Dacă sufletul ți-ar mirosi, ce aromă ar avea?

{ "rendered": "

\"capsuniMi-a venit ideea asta… cum ar fi dacă sufletele ne-ar mirosi?

\n

Cum ar fi dacă, în funcție de cum ne este sufletul, el ar avea o anumita aromă?

\n

[sursa foto]

\n

Cum ar fi ca oamenii buni să aibă arome din astea plăcute… de căpșune, de fructe de pădure, de vanilie cu scorțișoară… ?

\n

Oare ălora cu suflete nașpa le duhnește sufletul a bășină?

\n

Cât de mișto ar fi să nu te mai chinui să-ți dai seama de ce fel de om este un individ din vorbele si din faptele lui, ci să fie doar nevoie să-l amușinezi puțin… dacă pute a bășină și a rahat n-ar mai avea rost să-ți dorești să-l cunoști mai bine.

\n

Cu toate că nu sunt convins că e o idee viabilă… la cât de nașpa sunt unii oameni, pentru ei s-ar inventa cu siguranță o metodă să-și dea cu parfum de suflet.

\n

Si totusi… ar fi o chestie draguta sa ne miroasa sufletul dupa cum ne este, asa-i? 🙂

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...