Azi, alergând de colo-colo cu fel-de-fel de chestii, am reușit să fac o nasolie…
\nEu am o regulă de la care nu mă abat niciodată, fie ce-o fi: nu-i spun niciodată unei femei felicitări pentru o sarcină despre care nu a pomenit chiar ea. Niciodată!
\nEi bine, azi am ajuns într-un loc, sediu de administrație publică, intru într-un birou.
\nTrei doamne discutau despre sarcină, gravidenie, probleme de alăptare. Am așteptat politicos să termine, când una dintre ele a ridicat ochii la mine i-am zâmbit și am glăsuit ce situație aveam de rezolvat.
\nDoamna mi-a zâmbit înapoi și s-a pus pe explicat.
\nÎn timp ce vorbea mi-au căzut ochii pe o carte de pe biroul ei… ceva cu un titlu de genul Sarcina ușoară și cum să avem copii sănătoși.
\nDoamna s-a ridicat de la birou pentru a scoate două formulare dintr-un dulap, atunci am observat că în timpul sarcinii a luat ceva proporții. Nimic exagerat dar… se observa.
\nȘi se observa și sarcina.
\nȘi parcă și mersul era puțin greoi, de gravidă.
\nAm ascultat ce-avea să-mi spună (practic mă anunța pe un ton vesel că toate actele pe care le-am strâns în ultimele trei zile erau inutile, trebuia s-o iau de la capăt), am mulțumit politicos, mi-am luat la revedere.
\nTrebuia să mă opresc acolo, fi-mi-ar amabilitățile de râs…
\nMulțumesc frumos pentru informații, an nou bun și… naștere ușoară!
\nMi-am dat seama că ceva nu era bine după cum i-a căzut fața.
\nApoi s-a auzit clar, distinct, sonor:
\n– Nu sunt gravidă. Cum vă permiteți să mă faceți grasă?!
\n![\"grasuna\"](\"https://i0.wp.com/www.cabral.ro/wordpress/wp-content/uploads/2015/01/grasuna.jpg?ssl=1\")
Ghiogârț! Hait! Auliu! [sursa foto]
\nAm făcut ochii mari, m-am uitat la ea, am coborât ochii la burtă, apoi m-am uitat iar în ochii ei… am citit frustrare, enervare, jenă…
\nM-am simțit ca un cârnat pansat. Ce imbecil! Să mă mănânce în fund să trec peste una dintre regulile de bază!
\n– Știți, am văzut cartea despre gravide…
\n– Pe naiba ați văzut, v-ați uitat că sunt grasă!
\nNu știam ce să fac, deja mă ispitea ideea să fug pe ușă și să nu mă mai întorc niciodată. Dar eu nu fug… plus că parcă simțeam nevoia să o dreg cumva, era vorba de sentimentele omului…
\n– Chiar îmi cer scuze. Sunt un imbecil. Am văzut cartea, am auzit discuția despre naștere când am intrat, am văzut că sunteți îmbrăcată în haine mai largi…
\n– Hai mai lasă vrăjeala, spune-mi direct că sunt grasă, umilește-mă!
\nDeja situația nu mai avea ieșire…
\n– Știți, că sunteți sau nu, nu e treaba mea, eu doar am vrut să fiu amabil…
\n– Da, și ai fost! Bădărănie!
\n– Da, aveți dreptate, am fost bădăran!
\n– Și mai cum?
\n– Imbecil. Am fost bădăran și imbecil!
\n– Cum?
\n– Păi… bădăran și imbecil.
\nȘi uite-mă pe mine autoflagelându-mă la 37 de ani, certat în halul ăsta de o femeie pentru… dar m-am uitat din nou în ochii ei. Râdeau. Făcea mișto de mine. Am avut certitudinea că mă ia grav la mișto. Nu mă întreba cum dar am știut. Apoi am tras rapid cu ochiul la celelalte două doamne din birou. Stăteau cu nasul în calculatoare, nu aruncau nici măcar o privire spre noi, ceea ce era nefiresc, în mod normal ar fi trebuit să facă front comun… era țeapă!
\n– Știți, cu scuzele de rigoare, eu bădăran și imbecil. Dar și tu grasă.
\n– Ceee?!
\n– Daaa, nu grăsună… grasă de-a binelea! Pe rubensian strong! Dodoleț și rotunjor asumat!
\n– Auzi, să nu crezi că…
\n– Nu cred nimic. Sunteți grasă. Grasă! Grasă!
\nS-a uitat la mine și-a bubuit în râs! Celelalte două au început să hohotească și ele!
\n– Ești singurul care s-a prins, de obicei îi fac să se simtă atât de prost încât ies pe ușă și fug!
\nM-am așezat și am râs. Toți patru. Mi-au povestit despre reacțiile bărbaților, chiar suntem de râs. Urmează să nască peste cinci săptămâni.
\nCred că va ieși copilul ăla râzând direct…
\n", "protected": false }