În prima parte ziceam că m-am uitat în parcare… din cele patru nu mai era decât Audi-ul A4 al președintei, Florina Vizinteanu.
\nÎmi iau inima-n dinți și urc la ea în birou cu gândul clar să-i cer mașina…
\nBat la ușă. Intru.
\n– Bună ziua!
\nRidică ochii, mă vede, parcă o încearcă un zâmbet, coboară din nou ochii în hârtiile pe care le avea în față…
\n– Bună. Ce faci, cascadorule?
\n– Aaa… păăăi, pe-aici și eu, nu mare lucru. Adică fac, dar nu că nu fac mare lucru dar…
\n– Da, am înțeles, muncești.
\n– Da, muncesc.
\n– Bun.
\n– Și cam ce aș putea face eu pentru tine?
\n– Păi, știți… am eu clientul ăla… și îi explic toată povestea, cât e de importantă, cât ar fi de tare să iasă, despre ce bani e vorba… îi plăcea ce aude.
\n– Bun. Sună bine. Fă-o!
\n– Da, știți, aș face-o eu, dar…
\n– Dar… ce?!
\n– Mă întrebam dacă îmi dați mașina Dumneavoastră să mă duc cu ea, că nici nu mai e alta pe aici și cred că îi și impresionez…
\nFlorina a tras aer în piept. Dar îți spun sincer că eu nu am mai văzut om să tragă atâta aer în piept. De fapt, cred că a tras tot aerul din încăpere pe nas, încet, metodic, până i s-a umflat pieptul de-ai fi putut jura că o să explodeze.
\nȘi-a bubuit…
\n– Măi, dar tu ești complet nebun?! Nu mai am nicio mașină în firmă, le-ai tocat pe toate, n-a mai rămas fier pe fier…
\n– Dar, doamnă…
\n– Să nu mă ”doamnă” pe mine, piază-rea, că ești ucigașul parcului auto! Ai băgat într-o săptămână…
\n– Zece zile…
\n– Să taaaaci! Ai băgat în câteva zile trei mașini în service și-apoi ai tupeul să ceri cheile de la a mea? Discuția asta este încheiată! La revedere!
\nDau să ies. În imbecilitatea mea am zis că parcă nu e – totuși – clar, să întreb, zic…
\n– Deci… nu pot s-o iau?
\n– Ieși afară!
\nAm ieșit.
\nDupă vreo 10 minute sună telefonul, asistenta doamnei președinte:
\n– Te așteaptă șefa.
\n– Mă dă afară?
\n– Nu, vrea să te angajeze șofer de lux… de unde vrei să știu?!
\nÎmi iau inima-n dinți și urc treptele alea de marmură albă…
\n– M-ați chemat.
\n– Da, stai jos.
\nM-am așezat.
\n– Am întrebat la resurse ce salariu ai tu. Am nevoie să-mi spui cât ar însemna pe lună un credit pentru o Dacie second-hand.
\nAuliu! A mea vrea să-mi oprească bani din salariu ca să cumpere altă mașină de firmă?! E nenorocire! Da’ mi-o merit…
\n– Păi depinde ce an. Ce kilometri. Cum e îngrijită…
\n– Află cât costă, cât ar fi ratele și vino și spune-mi.
\n– Desigur… dar pot întreba de ce?
\n– Pentru că o să-ți cresc salariul, posedatule, cu cât ar însemna rata la creditul pentru o mașină SH. Pentru că din momentul ăsta tu nu mai ai dreptul să pui mâna pe vreo mașină a firmei. Nu mai ai dreptul nici măcar să te sui într-una dintre mașinile firmei. Ba nu mai ai voie nici măcar să te uiți pe geam la mașinile firmei! Ai înțeles???!
\nEu eram cu gura până la urechi. Urma să-mi iau mașină! Uraaaaaa!
\nI-am pupat mâna și-am zburat pe scări!
\nCând am ajuns la etajul nostru erau toți adunați, aproape că se țineau de mâini, le clocoteau ochii-n lacrimi…
\n– Te-a dat afară, hă?
\n– Ce? Nici gând! Mi-a crescut salariul!
\nUn capsator, un press-papier, o tastatură cu fir și două bibelouri au zburat de pe birouri. Toate în capul meu!
\nDouă săptămâni n-au vorbit cu mine… după ce că le-am tocat toate mașinile mi-am luat și creștere de salariu…! Inadmisibil!
\nAșa mi-am cumpărat prima mașină din viața mea. Câte a mai pătimit și aia… 🙂
\n", "protected": false }