Nu știu dacă ai copii. Nu știu nici dacă iți dorești. Nu știu daca simți emoția unui părinte atunci când ceva se intâmplă cu puiul lui.
\nEu spun ca nu există emoție mai puternică decât cea a unui părinte față de copil.
\nNu cred că există fericire mai mare decat cea data de copil, la fel cum sunt conștient că un necaz legat de cel mic îi poate aduce părintelui cea mai adâncă disperare posibilă.
\nDe-aia mi-e și frică să ma gândesc la ce simt părinții lui Sebastian.
\nDar nu pentru ei te rog să citești mai departe… ci pentru el, pentru cel mic.
\nNe povestesc părinții micului: Sebastian Alexandru a venit pe lume pe 6 noiembrie 2013.
\nA fost un bebelus voinic de 3.555 kg si 53 cm, nascut la termen. A fost un copil dorit si iubit din prima secunda cand a venit pe lume.
\nCredeam ca nimic nu avea cum sa ne darame de pe culmile fericirii, acolo unde ne-am inaltat cand l-am primit in viata noastra!
\nInsa fericirea noastra avea sa se zguduie din temelii!
\nDurerea a fost de nedescris cand ni s-a spus ca este suspect de hipoacuzie…faceam si eu si sotul meu teste cand ramaneam singuri cu bebe… si nimic, nici o reactie…nici o tresarire la sunete deosebit de puternice.
\nAm facut un test din ADN-ul lui bebe si s-a confirmat, era purtatorul mutatiei genetice responsabile pentru 70% din cazurile de hipoacuzie.
\nSi asa s-au spulberat toate sperantele cum ca se mai putea intampla o minune…
\nAsta este prima parte a poveștii. Partea a doua se scrie acum și ne poate avea pe toți părtași… Sebastian ar putea auzi dar doar după ce ar trece printr-o operație.
\nIar operația costă 25.000 de euro.
\nIntră pe blogul deschis pentru el, citește-i povestea și dacă tu consideri că merită… donează cât poți și cât vrei.
\nMulțumesc!
\np.s. Da, am decis ca pentru o perioadă să scriu cu diacritice. Mă bucur ca am debutat cu un post din categoria ”pentru copii”…
\n", "protected": false }