Cum face rau omul prost.

{ "rendered": "

Da-i [play] cu incredere si citeste…

\n

\n

Cum reactioneaza oamenii in fata unui copil infiat?

\n

In primul rand sunt stanjeniti. Reactioneaza ca si cum ar trebui, cumva, sa-si ceara scuze.

\n

Apoi lasa sa se vada ca le pare rau. Nu stiu povestea, nu stiu motivele, nu stiu nimic… dar banuiesc faptul ca tristetea este tovarasa acelui copil.

\n

Se uita cu mila la copil, se uita cu mila la parintii adoptivi… se uita ca si cum acest compromis, acest gest, aceasta pomana data de parinti si primita de copil este un lucru urat si anormal.

\n

Refuza sa vada gestul incredibil de frumos, refuza sa vada cum povestea odata trista – poate – acum merge vesela spre fericire… se uita ca la o incrucisare nefericita intre doua specii straine, ca la o combinatie nefericita care s-a precipitat inestetic.

\n

Se uita si judeca… rai, in nestiinta, pangarind cu gandurile lor meschine si ordinare unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care o fiinta vie le poate face… sa-si dedice viata cresterii unui pui nezamislit de sine… sa preia o responsabilitate pe care altul a declinat-o intr-un fel sau intr-altul si sa-si asume sa faca totul asa cum trebuie…

\n

La fel ca in toate povestile in care prostimea sta pe margine, judeca si comenteaza, cei aflati in mijlocul povestii, in loc sa primeasca un ajutor, un gand bun sau macar o simpla indiferenta… primesc aceleasi priviri furise, aceleasi susoteli de cacat, aceeasi raceala, aceleasi gesturi stangace si indoielnice.

\n

[sursa foto]

\n

Bai, nu am dreptul sa va spun – celor care faceti asta, atunci cand faceti asta – ca sunteti naspa, urati si de rahat… dar va pot spune ca nu sunteti frumosi.

\n

Da, tocmai am asistat la ce spuneam mai sus si-am vazut in ochii parintilor adoptivi regretul ca au povestit despre adoptie si m-a racait pana la nervii dintilor cum cel mic si-a plecat privirea, rusinat.

\n

Oamenii pot fi atat de rai. Atat de prosti si de rai…

\n", "protected": false }