Cum e treaba cu vedetele basinoase…

{ "rendered": "

Stateam. Pur si simplu stateam, cu mainile unite in fata, cu capul in jos, cu privirea fixam roata stanga-fata a masinii.

\n

Vine direct si cu toate ca intreaga asistenta era tacuta, spune cu voce tare, mult prea tare:

\n

– Bine ati venit pe la noi!

\n

Ridic privirea nauc, o vad. O doamna pe la vreo 45 de ani, imbracata frumos, zambea larg. Ii raspund, dar nu cu zambetul de la teveu…

\n

– Cu tot respectul dar n-am venit deloc bine.

\n

Fara sa clipeasca imi marturiseste ca…

\n

– Nu sunteti singurul pe care l-am cunoscut, am mai vazut vedete, si…

\n

O intrerup. Cu un ton cat mai retinut, pe o voce cat mai joasa:

\n

– Cu tot respectul, Doamna, dar nu este momentul, imi cer scuze… si las privirea in jos din nou.

\n

Totusi, imi dau seama ca dupa vreo 10 secunde n-a plecat. Ridic privirea din nou. Ma privea cu colturile gurii trase puternic in jos, a dezamagire si cu buza de sus arcuita spre nas, a scarba.

\n

– Vedete de carton. La televizor esti simpatic, da’ e doar de ochii lumii, cine te  crezi?! Au dreptate astia de la reviste ca sunteti toti niste basinosi!

\n

– Doamna, ati observat unde suntem si ce se intampla?

\n

– Nu ma intereseaza!

\n

– Atunci e clar, sunt o vedeta basinoasa…

\n

A plecat mormaind alte nemultumiri si m-a lasat. Am intrat in biserica, sa-mi iau la revedere de la Diana. Apoi n-a mai durat mult si-au scos-o din biserica, au urcat-o in dricul parcat in curte, cel pe a carui roata o fixasem mai devreme cu privirea si-am plecat toti spre cimitir.

\n

[sursa foto]

\n", "protected": false }