Cu balonul Orange… zbor amanat.

{ "rendered": "

Cand esti babalic si obosit… putine lucruri iti mai pot aduce stari noi, mai ales daca  ai facut multe in lunga ta viata, daca te-ai aruncat cu capul inainte in fel-de-fel de sporturi extreme si n-ai stat acasa cu bunica, la inflorit mileuri.

\n

Asa ca atunci cand am primit invitatia de care va spuneam acum cateva zile… am zis Bun, hai sa vedem cum o fi si asta… dar fara sa ma gandesc ca va fi o senzatie din asta exploziva si fara a mi se parea ca intru in frematarea asteptarii unei chestii incredibile.

\n

Asa ca azi am luat minipinguina si ne-am prezentat pe camp, undeva la sud de Bucuresti, curiosi dar calmi, sa vedem cum e cu treaba asta cu luatul in balon.

\n

Am ajuns mai devreme de ora stabilita, ne-am gasit cu balonistii (asa s-a prezentat uber-ul lor, John Istrate – il vedeti in poza efectuand un demo de ardere silentioasa), ne-au explicat oamenii cu ce se mananca si… ne-am pus pe asteptat.

\n

Ce asteptam? Nu Craciunul, ca mai e pan’ la el, asteptam sa se potoleasca vantul. Si asteptarea a adus alte discutii, alte explicatii, povesti despre ridicari si aterizari si… ne-am trezit cu totii (inclusiv prietenul Vlad Petreanu) ca tremuram de emotie, rugandu-ne sa se linisteasca vantul si sa ne ridicam odata cu magicele inventii!

\n

De la relaxarea aia a asteptarii unei experiente dragute… am ajuns sa adulmecam fiecare adiere de vant, rugandu-ne sa se potoleasca si sa dea John ok-ul de zbor. Mai fa-i o poza, mai intreaba cate ceva, mai mananca un pufulete… si la fiecare 5 secunde ne intorceam cu fata spre vant, spunand ca… Parca s-a mai potolit, nu?

\n

N-a fost sa fie, vantul ne-a cam luat la misto si a trebuit sa strangem echipamentele (si eu si Vlad ne-am luat trusele foto cu noi) si sa ne intoarcem acasa. Deziluzionati. Ba nu… foarte deziluzionati! Si mai tare m-a amarat faptul ca a ajuns sa ma imbarbateze fiica-mea… Lasa tati, a zis domnu’ John ca poate reusim sa zburam marti, poate e atunci vreme buna…

\n

Asa ca urmeaza sa asteptam ziua de marti, poate avem noroc atunci. Si poate aveti si voi noroc, in caz ca vreti sa incercati senzatia asta, daca participati la campania Vezi Romania de sus, a lui Orange.

\n

P.S. Nu am reusit azi sa vedem Romania de sus, dar macar am tras niste cadre frumoase cu niste vaci. Da’ nu vi le-arat acum, o sa le pun pe blog cu alta ocazie. Frumuseti de vaci, va spun!

\n

P.S. 2 – Degeaba spune Petreanu… Nikon-ul meu are culori mai frumoase si mai naturale decat Canon-ul lui! Bine, conteaza si mana artistului… 😀

\n

P.S. 3 – In post tot scriu “azi”, referindu-ma la ziua de duminica. Asta pentru ca am scris postul duminica noapte, dar l-am programat sa apara luni la pranz. 

\n", "protected": false }