Crezi că daca mă sufoci atât, de azi – brusc! – mă amorezez de tine?

{ "rendered": "

De ani de zile nu te-nghit nici cu lămâie, abrutizez telecomanda de fiecare dată când îmi apari pe televizor chinuindu-te să pari ancorat de realitate și precocupat de națiune.

\n

Mototolesc nervos ziarul de pe a cărei pagină îmi zâmbești strâmb și mincinos, schimb radioul prin care stropșești adevăruri coafate.

\n

Nu te suport.

\n

Știu că mă minți.

\n

Știu că mă furi.

\n

Știu că mă disprețuiești.

\n

Și tu crezi că dacă mă sufoci atât cu panouri, afișe și bannere, politicianule… brusc, de astăzi o să mă amorezez de tine?! 

\n

\n

Uită-te cum te inghesui hulpav pe toți stâlpii. Uitați-vă la voi cum sunteți toți la fel, zâmbiți toți strâmb spânzurați pe aceiași stâlpi, legați cu aceeași sfoară.

\n

Nu vă diferențiați nicicum, o apă și-un pământ… și voi gunoi deasupra.

\n

Aceiași oameni, aceleași partide, aceeași minciună.

\n", "protected": false }