Ciobanul și afro-românul în Dubrovnik. Ghemotron 2.

{ "rendered": "

În primul rând vreau să vorbesc despre bucuria lui Ghiță în toată experiența asta.

Omul s-a bucurat de fiecare clipă, s-a mirat la fiecare pas.

Ne-am trezit amândoi într-un oraș superb.

Nu m-așteptam, așa cum ziceam și acum două zile despre Dubrovnik, ne-am trezit amândoi muți de uimire.

Orășelul este protejat de ziduri înalte, îngrijite impecabil. Ziduri de apărare ca în povești, cu creneluri, cu turnuri înalte și alei pietruite pline de farmec.

$\"Dubrovnik$

Lume? Puhoi! De toate felurile, de toate națiile, din toate părțile Pământului. Și toți zâmbesc…

$\"Dubrovnik$

Când ne-am cocoțat pe deal să vedem orașul de sus, a fost mișto replica lui Ghiță:

– Mno, de n-ar avea turism, ăștia ar mânca ciulini, că altceva nu crește!

$\"Cabral$

Și-așa-i… până și ciulinii sunt amărâți în zona aia, uită-te la poza de mai sus, în spatele nostru.

Dar compensează oamenii din turism la greu.

Mai mult de-atât, de când cu Ghemotronul orașul primește vizite din partea fanilor filmului.

Și orașul s-a organizat… ai inclusiv tururi cu ghid ale locurilor de filmare, poți face poze cu tronul (evident, nu fix cel din film), te poți plimba cu două dintre corăbiile folosite la filmări.

E bine? Produce bani pentru oraș, deci e bine.

Merită vizitat? Eu cred că da. Locuri frumoase de văzut, mâncare bună de mâncat, oameni simpatici de vizitat.

Călătoria a fost chiar reușită. Și-așa cum te-am obișnuit, am făcut poze. Multe, ca de obicei. Nu le pun acum pe toate, dar pun destule. Să fie. 🙂