Mai mică decât mine. Și ceva mai albă.
\nSor’mea.
\nDar la fel de empatică, de agitată, de neastâmpărată, de loială și de atentă. Ba chiar mai loială. Și sigur mai atentă.
\nE tare ca piatra… până e ceva legat de familie. Atunci, că-i de bine sau de rău, se pune pe cheltuit lacrimi de zici că-s la ofertă!
\nȚine la fiecare prieten în parte așa cum rar am mai văzut. Și-atunci când viața o desparte de unul dintre ei… vezi cu ochiul liber locul gol și-amar care rămâne în sufletul ei.
\nE un om tare bun, sor’mea. Și corect.
\nA, să nu crezi altceva… mică fiind, mi-a mâncat zilele de pârâcioasă / turnătoare ce era!
\nNu putea, frățiuc, să-și țină gura nici legată fedeleș și-ascunsă-n beci!
\nAu trecut anii… acum nu mă mai pârăște pe mine părinților noștri… îi pârăște pe ei mie! :)))
\nE ziua, ei, zic.
\nLa mulți ani, pitico! Sunt fericit că-ți sunt familie!
\n", "protected": false }