![\"\"](\"https://i0.wp.com/www.cabral.ro/wordpress/wp-content/uploads/2012/09/inel-de-logodna-din-plastic.jpg?ssl=1\" "\\"inel")
Dupa ce am deschis discutia despre declaratia de dragoste m-am trezit ca la o discutie despre cererea in casatorie Andreea le povestea prietenelor ei despre cum am cerut-o, minimizand toate lucrurile care au dat-o gata atunci.
Evident ca s-a rasculat in mine toata obida lumii, eu stiu bine ca fiecare gest al meu a contat si ca atunci cand a spus DA! era toata pierduta/lesinata/exaltata/data gata. Am facut un plan: am defalcat cererea in casatorie pe momente si am convenit ca spunem fiecare cum am gandit si simtit momentul respectiv. Am dat cu banul, eu trebuie sa spun primul. Asadar, pe momente, ca intr-un scenariu, cum a fost pentru mine cererea. Adica cum am dat-o gata. Cu amanunte!
\nMomentul 1. Dupa ce-am spalat masina m-am dus la ea in Dristor. Am bagat masina in parcare si am aranjat-o cumva in asa fel incat sa bata cu farurile spre mine, dar am si pus-o intr-o pozitie in care nu se vedea usa din dreapta fata busita, ma lovise unu’ in parcare (evident ca a fugit) si nu voiam sa stric feng-shui-uiul momentului cu tabla aia botita. Am aranjat masina frumos, astfel incat farurile sa ma lumineze doar in momentul in care ma puneam in genunchi. Stiu, destept.
\nMomentul 2. Am sunat-o pe telefon. A fost putin jenant, ca nu mi-a raspuns din prima. Nici din a doua. A trebuit sa insist. Am fost misterios, i-am zis doar sa iasa pe balcon.
\nMomentul 3. A iesit pe balcon. Cred ca a prevazut ceva pentru ca dupa ce s-a uitat la mine si-a pus mana la gura, emotionata toata. Am dat-o gata.
\nMomentul 4.
\n\nM-am pus in genunchi. Ma aranjasem special pentru momentul ala, eram in jeans si cu o camasa inflorata, vesela toata si care emana testosteron. Am premeditat-o, camasa asta era din colectia mea de Da-le gata din prima!. Si m-am pus in genunchi. Din pacate am gandit prost aplecarea, ca am vrut sa mentin contactul ochi-in-ochi si n-am intuit bine distanta pana jos. Cand m-am asezat am dat cu genunchiul de pamant, pot jura ca mi-am auzit rotula cum a crapat. Mi-au dat lacrimile. Dar nu s-a vazut nimic, am tinut spatele drept si mi-am mentinut aerul misterios. Am zis… – Andreea, vrei sa fii sotia mea? A trecut un camion in timpul asta, nu s-a auzit nimic.
\nMomentul 5. Ea zice, si se vedea ca e emotionata toata: – Ce?
\nMomentul 6. Eu zic: – Nu ma auzi?
\nMomentul 7. Mai trece si-un tramvai.
\nMomentul 8. Ea zice: – Ba da, dar stai sa treaca si tramvaiul. Ce era sa fac? Am stat…
\nMomentul 9: Umflu pieptul, dau sa spun ceva si ma gandesc sa-mi dreg vocea. Imi dreg vocea si urlu:
\n– Vrei sa fii sotia mea?
\nMomentul 10. – Ce?!
\nMomentul 11. Imi zic in barba Ma-sa pe gheata de tramvai! si pastrandu-mi zambetul si atitudinea maiestuoasa intacte am racnit:
\n– Vrei sa fii… ma auzi, da?
\nEa da din cap, eu continui racnetul si mai hotarat…
\n– Vrei sa fii sotia mea?
\nMomentul 12. Ma asteptam sa fie emotionata, dar nici chiar asa… am vazut de jos, si tineti cont ca ea era la etajul 3, cum i s-a pus nodul in gat. Am dat-o gata.
\nMomentul 13 (contestat, ea spune ca a zis altceva). Eu am auzit ca zice:
\n– Da, vin jos sa ne iubim!
\nMi s-a parut putin ciudat, dar mi-am dat seama ca e emotionata si am zis ca e ok, ca am dat-o gata.
\nMomentul 14. Vreo patru sau cinci vecine de-ale ei, atentionate de urletele mele, erau pe geam. In momentul asta au inceput sa aplaude si ne-au urat casa de piatra. Le-am facut cu mana. Am scos inelul de logodna din buzunar si m-am asezat smechereste pe aripa masinii, cu un zambet de Marlon Brando combinat cu Fred Astaire in coltul gurii. Zambetul combinat, zic, nu domnii respectivi.
\nMomentul 15. Am asteptat, ca n-a venit din prima. Cred ca s-a aranjat putin. Era si normal, asa-s fetele in momentele importante, vor sa fie frumoase.
\nMomentul 16. A iesit din scara blocului. Am tras aer in piept si mi-am dat seama ca n-a zis DA! si ca trebuie s-o intreb din nou. M-am pus in genunchi. Cu avant prea mare, mi-am belit si rotula cealalta.
\nMomentul 17.
\n– Vrei sa fii sotia mea?
\nMomentul 18. Cred ca si-a venit putin in simtiri. Mi-a zis ca vrea sa stam de vorba. A trebuit s-o invit in masina, ca nu puteam urca, erau parintii ei acasa. Ne-am urcat in masina. Bine ca n-a vazut usa busita de la Citroen.
\nMomentul 19. Aici nu vreau sa va plictisesc, c-a fost o plimbare scurta prin cartierul Dristor (stiu, chiar simpatica faza) in timpul careia ne-am facut niste promisiuni. Astea-s intime, le tin pentru noi. Dupa ce am tras linie si ne-am luat hotararile a venit momentul 20.
\nMomentul 20. M-am dat jos din masina, am scos inelul si m-am pus pe vine, ca sa-mi menajez genunchii.
\nMomentul 21. Mi-a dat Privirea.
\nMomentul 22. M-am pus in genunchi. La cum m-a durut mi-a fost clar ca rotula era gata. Am intins mana cu inelul si-am zis:
\n– Vrei sa fii sotia mea?
\nMomentul 23. A vazut inelul. A facut niste ochi mari, si-a pus mana la gura si-a zis:
\n– Asta este o floarea soarelui din plastic? Era emotionata toata, se vedea. Nu stia cum sa-mi zica ce simte… o dadusem gata.
\nMomentul 24. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa zic nimic, era un moment memorabil, stiam ca intrebarea era retorica.
\nMomentul 25. Nu stia ce sa zica si m-a intrebat iar…
\n– Inelul asta este de plastic, e o floarea soarelui de plastic?
\nMomentul 26. Era clar raspunsul, mi-am dat seama ca trage de timp. Dar am ajutat-o, i-am spus:
\n– Da, e un simbol. Ca m-am hotarat acum si m-am grabit sa vin la tine. Dar o sa mergem impreuna si-o sa cumparam un inel cu diamant. Ba chiar cu triliant, de vrei!
\nMomentul 27. A intins mana sa-i pun inelul.
\nMomentul 28. Dupa o mica ezitare i-am pus inelul. Am dat-o gata. M-am ridicat cu greu in picioare, ca tare ma mai dureau rotulele, si-am sarutat–o. Iar am dat-o gata.
\nMomentul 29. Mi-am adus aminte ca n-a spus DA! I-am atras atentia delicat.
\nMomentul 30. M-a sarutat ea. Si mi-a zis un Da! soptit. Am sarutat-o si eu. Nu ca ar fi si asta parte din cerere, dar daca ma intrebati care a fost
\nMomentul 31, eu va spun: m-am dus la McDo si-am luat niste gheata sa-mi pun la rotule, ca tare ma mai dureau.
\nMomentul 32. Am mers impreuna si-am luat inelul de logodna. Atunci chiar c-am dat-o gata.
\nMai departe… Doamne ajuta s-o dau gata in continuare!
\n\n
Acum – baieti – va dau cateva sfaturi pentru cand le cereti de nevasta:
\n– nu te duce cu inel de plastic. Poate suna romantic la prima vedere dar, din cate se tot vaita nefasta-mea, cica nu e. Plus ca-ti scoate ochii toata viata ca cica ai fost unghie-n gat. Daca nu stii de unde arunca un ochi la iscusitii de la Bijuteria Teilor, au variante multe si frumoase. In plus, poti castiga inelul pe aplicatia lor de Facebook, asa chiar scapi ieftin.
\n– pune-te in genunchi. Cu atentie marita la rotule.
\n– spatele drept, pieptul inainte, privirea in fata. Le place cand esti semet.
\n– cand ii dai inelul fii sigur pe tine, nu arata nicio ezitare, priveste-o direct in ochi!
\nAcestea fiind spuse, acum ca stiti varianta mea, trebuie sa va spun ca toate cele 32 de momente vor fi povestite de Andreea din punctul ei de vedere in curand. Si, in caz ca te intrebi… da, te-ai prins, inelul de mai sus este inelul original cu care am cerut-o de nevasta. Din cauza lui n-am dat-o gata…
\n", "protected": false }