Ce transformă colegul de muncă în dușman?

{ "rendered": "

– Salut,Cabral!M-am angajat de cateva luni la un loc de muncă nou.Imi place ce fac,e foarte tare,doar ca din prima saptamana am inceput sa am niste replici mai nasoale cu unii dintre colegi.Am crezut ca o sa ma cunoasca si o sa treaca dar e din ce in ce mai rau.Nu as vrea sa plec de aici,locul super si e aproape de casa,plata e buna,dar atmosfera e praf.Partea urata este ca nu imi dau seama unde si daca am gresit.Imi dai un sfat?

\n

Să-i răspundem lui Cătălin, dacă zice că are nevoie de un sfat. Eu scriu în articol. Voi, de aveți un sfat de dat, într-un comentariu.

\n

Muncim cu toții, mai mult sau mai puțin. Ne vedem de ale noastre și încercăm să strângem. Să strângem momente plăcute în familie, grade de confort, distincții și mențiuni, plăcere și, de ce nu, bani.

\n

Acolo unde lucrăm se întâmplă să avem colegi. Deștepti sau mai puțin, frumoși sau mai puțin, plăcuți sau neplăcuți… ne sunt colegi și nu-i alegem noi. [sursa foto]

\n

Ei bine, colegii ăștia de care zic eu acum ajung să ne fie uneori dușmani. Cum se ajunge acolo?

\n

De cele mai multe ori neînțelegerea punctului de vedere, comunicarea defectuoasă sau probleme personale… toate sunt motive îndeajuns de contondente pentru a strica iremediabil o relație la muncă.

\n

Care sunt 3 dintre cele mai dese motive?

\n

a) concurența directă. În momentul în care între doi colegi se duce o luptă pentru același post… apar divergențele. Dar oamenii pot concura fără să se urască, nu?

\n

Or putea ei, dar atunci când unul dintre ei folosește lovituri sub centură pentru a câștiga… atunci rezultatul va fi dușmania dintre cei doi. Forever and ever…

\n

b) invidia. Dacă unul dintre colegi îl invidiază pe celălalt… între cei doi se va instala o dușmănie din aia lipicioasă, nocivă și deranjantă. Și n-ai ce-i face omului care invidiază… va fi rău și punitiv cu fiecare ocazie, pentru că așa simte.

\n

c) lipsa de tact. Sunt momente când doi colegi care n-au mare treaba unul cu celălalt ajung să se urască. De ce? Pentru că nu știu să-și menajeze sentimentele și trăirile. Glume ce pot fi considerate nesărate, ironii în fața altor colegi, vorbit de sus sau tăvălirea orgoliului celuilalt… toate astea, separat sau împreună, duc la dușmănie.

\n

Acum, Cătălinule, nu știu dacă ai făcut și câte ai făcut din astea, că nu mi-ai dat detalii… sper să o dregi cumva.

\n", "protected": false }