Ce frumos e sa-ti zambeasca moartea…

{ "rendered": "

Duminica, soare, muzica misto, 130 km/h, Autostrada Bucuresti-Pitesti, km. 58. Era sa mor.
Ma gandeam eu in sinea mea de om multumit ca “ce zi frumoasa e”, cand… dar mai bine s-o iau de la inceput…

Ma intoarceam de pe Valea Jiului, de la Straja, am dat o fuga sa ne dam cu placa.
Am plecat sambata la sase dimineata, am oprit la Targu Jiu, la prietenul Dan, (care tocmai a lansat Cafeneaua Mozart, de nota XXI) si am ajuns la Straja pe dupa-amiaza, pe la doua.
Am stat pana seara pe partie, dupa ceva ceai, ciocolata calda si un vin fiert, am taiat-o la nani.
Trezirea la sase dimineata (deja e un gest reflex) si hai acasa. Aveam la 12 sedinta de productie, la 15:35 promo in direct si direct de la 16:30 la 18:30.

Pana la Pitesti am mers fara incidente. La Pitesti s-a gandit un iscusit sofer de tir ca nu-i mai ajunge banda I, era mai-mai sa se suie pe noi, am rezolvat-o cu o franare full-power si o manevra de evitare a la Calea Dudesti, am mers mai departe…

Dupa cum spuneam mai sus… duminica, soare, muzica misto, 130 km/h, Autostrada Bucuresti-Pitesti, km. 58.
Ma gandeam eu in sinea mea de om multumit ca “ce zi frumoasa e”, cand guma de pe stanga fata a explodat. Nu stau acum sa ma pierd in insiruirea manevrelor (de mare spectaculozitate, dealtfel…) care au dus la rezolvarea situatiei, nu de asta era vorba aici…
Cert este ca aveam multe sanse de imbratisat madama cu coasa, puteam sa ne suim pe balustrada, sa sarim in sant, sa ne dam peste cap… de-ar fi atatea variante sa faci meleonu’ de oiro ar fi toti milionari…

Dupa cum spuneam, am scapat (daca as fi scris de pe “partea halalalta” ar fi fost primul blog al unei fantome, atunci sa vezi trafic si comentarii de genul “poti, te rog, sa-l contactezi pe bunicul meu si sa-l intrebi unde naiba a ascuns banii aia?!”).

Dar a fost un moment de rascruce. Am uitat de rate, de probleme, de greutati, am uitat ca “viata e greu”.
Bucuria ca am ramas pe partea asta se traduce cu greu, probabil ati trecut si voi prin situatii la limita…

Ce vreau sa va intreb, in felul asta alambicat, este simplu…
Ati avut vreme, in ultimul timp, sa vedeti ce frumoasa-i viata?

O sa pun mai tarziu si o poza cu cauciucul, sa vedeti ce interesant iti poate zambi doamna cu coasa.

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...