Spuneam aseară că uităm să fim oameni. Și nu vorbeam despre cei care s-au înrăit fără limită, vorbeam de fiecare dintre noi, cei care alergăm de colo-colo cu treabă, responsabilități, probleme… de uităm, de fapt, ce contează în viața noastră.
\nNu uităm de prieteni pentru că asta vrem… o facem pentru că ne focusăm atenția pe probleme.
\nDar uitând de ei… îi ștergem, chiar de nu vrem, din viața noastră.
\nI-am rugat pe ai mei să-mi dea pe Facebook niște poze în care apar alături de ei.
\nCum ar arăta viața mea fără ai mei amici și prieteni?
\nAșa:
\n\nDa, viața fără ai tăi, familie și prieteni, e tristă.
\nȘi e trist că uităm ce contează și alergăm o viață să înfăptuim lucruri care, de fapt, nu contează atât de mult.
\nAți văzut în ce categorie e publicat postul… m-au rugat cei de la NN să răspund la treaba asta: Te-ai întrebat vreodată, dintre toate câte trăieşti, ce contează pentru tine cel mai mult?
\nCariera? Gloria? Popularitatea? Banii? Succesul?
\nAm încercat să răspund în cuvinte puține să arăt cât de tristă e viața atunci când ce contează mai mult, familia și prietenii, nu există.
\nNu te mai grăbi. Stai cu ai tăi.
\nO parte dintre ai mei sunt ăștia…
\n\n… prieteni, colegi, uneori frați de suferință ori parteneri de distracție… oameni frumoși pe care viața mi i-a scos în cale și alături de care am rămas.
\nȘi apropo de viață…
\n\n", "protected": false }