Ce-aș vrea să rămână după mine.

{ "rendered": "

Nu, mă, nu acum, când o fi… ce-ai vrea să rămână după tine?

\n

Ai vrea niște străzi cu numele tău? Ceva bust într-o intersecție bine luminată? Poate o carte sau două care să vorbească despre tine?

\n

Aha. OK.

\n

Eu îți spun doar că, de fapt, nu contează.

\n

Pentru tine, zic. Sau pentru mine. Nu contează ce rămâne după noi după ce… cu bani pe ochi, reci ca frigiderul.

\n

– Faci dreapta pe Cabral Ibacka și la numărul doi… :))))))))

\n

Câtă inutilitate. Câtă degeaba! Ce mulțumire palidă.

\n

– Pentru mâine vreau să citiți cartea despre Cabi și să faceți un referat din care să… :))))))))

\n

Așa. Să aibă ăia mici încă un inutil despre care să-și încarce capetele degeaba.

\n

Și stai. Să nu mă înțelegi greșit că aș putea crede vreodată că merit stradă, carte și bust, dar pentru că sunt modestul naibii… le refuz!
\nNu merit, taică, nimic. Sunt eu razna, dar niciodată în partea asta.

\n

Eu spun doar că mi se pare un efort degeaba pentru o recompensă futilă.

\n

Dă-i un <PLAY> lui Jacob și după ce se termină textul… lasă-l, te rog, să cânte până la capăt. E bine de tot ce face el acolo…

\n

\n

 

\n

Recompensa normală la cap? Să rămâi, atât cât se va putea, în memoria celor pe care i-ai ajutat.

\n

În gândul celor pe care i-ai crescut.

\n

Pomenit de cei pe care i-ai protejat.

\n

Îngăimat de cei pe care i-ai făcut să râdă.

\n

Să rămâi în zâmbetul celor pe care nu i-ai lăsat să plângă…

\n

… decât statui pe care să se cace porumbeii.

\n", "protected": false }