Înainte de orice, știu că n-ai timp, dar dă-i un <play>. Nu pierzi nimic, promit.
\n\nCe-am pierdut?
\nTimp. Asta am pierdut. Timp.
\nAu trecut zilele. Cu lunile. Și anii. Și-am pedalat în gol vânzând timp și cumpărând cu el nimicuri.
\nȘi-am pierdut ocazii. Ocazii s-au dus, da.
\nLe-am lăsat să treacă pe lângă mine. Ca și când n-ar fi fost niciodată.
\nDar un gând, unul sec și zevzec, îmi spune des, tare și răspicat de undeva din spatele ochilor: S-au dus, Gogule, multe ocazii.
Gusturi, și de-asta am pierdut. Da, gusturi.
\nFripturi negustate, sosuri neplescăite, buze nemușcate.
\nPierdut-am mirosuri, atingeri, zgârieturi și dezmierdări, pălmuiri și îmbrățișări… s-au dus nerostite vorbe și neauzite gânduri.
\nAm pierdut sunete. Ca piesa asta căreia i-ai dat <play> la început. Cât de bună e, cât de bine sună, cât de tare intră în suflet? Oare câte alte piese bune ca asta am pierdut?
\nMăcar de-acum încolo să nu mai pierd, zic.
\nNoapte bună. Da, nopți o să mai pierd. Multe.
\n", "protected": false }