de sufletel pagina 2

Pentru sufletul omului, oricine ar fi el și oriunde ar fi el. De sentiment, cu sentiment. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbet, pentru suflet.

Amintire.

<play> zic să-i dai, intră mult mai bine așa… https://www.youtube.com/watch?v=ZfLVDEGuFJc Vei trăi cu mine. Vei trăi în mine. Vei fi cu mine, în fiecare moment în care te voi pomeni, te voi gândi, te voi povesti cuiva. Și între momentele astea. Momente când, deși nepomenită, nepovestită și chiar negândită… vei fi parte din acțiunile mele.… citește tot Amintire.

Tu de ce ai nevoie ca să fii fericit?

Nu, serios, e o întrebare aplicată: de ce ai nevoie ca să fii fericit? De ce ai nevoie să fii fericită? Dă-i un <play> si hai să vorbim… Cunosc oameni care au nevoie să traverseze globul, să meargă pe jos zeci de kilometri prin jungle nebănuite ca să ajungă la triburi nevizitate vreodată. Și de-abia… citește tot Tu de ce ai nevoie ca să fii fericit?

S-ar putea ca ei să nu fie niciodată mulțumiți

Dă-i un <play>. Merge mai bine așa… Nu știu ce oameni ai pe lângă tine. Nu știu printre ce oameni te învărți, cu cine împarți diminețile sau nopțile, cu cine petreci zilele cu soare ori pe cele cu frig din ăla nasol. Știu de ai mei. Îi știu pe-ai mei, atât cât m-a dus capul… citește tot S-ar putea ca ei să nu fie niciodată mulțumiți

Și hai. Că poți.

Dă-i un <play>  și citește. Crede-mă. Ce noroc. Ce ghinion. Ce șansă. Ce neșansă. Ce bulan, ce baftă! Născuți pe aceeași lume, ducând același tip de umbră, respirând la fel… dar nu același aer. Unii în case de chirpici cu podea de lut. În cârpe împuțite de resturi de lemn arse pentru un aer călâi.… citește tot Și hai. Că poți.

Lasă-i să plece.

Dă-i un <play> și citește. Poate simți ca mine. Poate nu. Am rescris articolul ăsta de patru ori. Și l-am șters. Asta e a cincea încercare. Dacă nu iese… o să-l las doar titlu și-o să-l public. Și-am tot rescris la el pentru că nu reușesc să-mi înfășor mintea pe idee, astfel încât s-o scot… citește tot Lasă-i să plece.

Să facă să te merite. Și să faci cumva&#8230; s-o meriți.

N-am dat niciodată în public sfaturi din alea grele, sfornăitoare, pe nicio temă. Cu atât mai puțin pe teme din astea legate de relație, dragoste, împreună. N-o să încep nici acum. Eu spun, atunci când mă mai bagă câte unul în seamă, ce cred și cum o văd. Sigur uneori mai și greșesc… dacă nu… citește tot Să facă să te merite. Și să faci cumva… s-o meriți.

Am o părere și e dreptul meu să o spun sus și tare!

O să scriu mai jos cum mi-am structurat felul de abordare și exprimare în spațiul ăsta virtual, în Social Media, astfel încât să fiu cât mai aproape de cum mi-ar plăcea să mă știu. Practic am gândit inițial postarea complet diferit… mult mai colorată și mai exhaustivă. Dar cred că e mai bun tonul ăsta… citește tot Am o părere și e dreptul meu să o spun sus și tare!

Te-ai născut pe planeta Pământ. Pregătește-te să fii dezamăgit.

Uite care-i faza, îți spun din start: optimismul cu care tu mă vei contrazice mă lasă complet rece.  Dacă n-ai trecut deja prin ce voi vorbi eu mai jos înseamnă că ori ești prea tânăr, ori prea norocos. Ori că ai deja așa așteptări jumulite de la viață încât n-ai cum să fii dezamăgit. Deci… citește tot Te-ai născut pe planeta Pământ. Pregătește-te să fii dezamăgit.

Tații vitregi nu sunt tați.

Am mai auzit discuția asta, chestia asta spusă inclusiv de… tați vitregi. Vitregi și care încercau să spună cumva că-și cunosc locul în lume… și că nu se bagă în seamă mai mult decât e cazul. Și așa e. Tații vitregi nu sunt tați. Atunci când nu dorm noaptea și stau lângă plânsetele copiilor. Atunci… citește tot Tații vitregi nu sunt tați.

Pentru că lumea asta, așa nașpa cum e&#8230; este superbă!

Oamenii, aspirațional vorbind, își doresc să fie fericiți. Doar că… Serios, dacă întrebi pe oricine din jurul tău, sunt șanse foarte mari să-ți spună că își dorește să fie fericit. Nu cred că am decodat lumea și toate secretele ei, dar îți spun că am ajuns să cred o chestie foarte simplă: Fericirea, așa cum… citește tot Pentru că lumea asta, așa nașpa cum e… este superbă!

Planuri, promisiuni, așteptări.

Știi când ți-ai propus să te apuci de sală și să scapi de geamănul care-ți stă zilnic în cârcă? Sau… ți-aduci aminte acum câți ani ți-ai propus să te apuci de escaladă? Sau de biciclit? Îmi poți spune, măcar cu aproximație, câți ani au trecut de când ți-ai promis că te duci în excursia aia… citește tot Planuri, promisiuni, așteptări.

Și, când faci copil?

O să fiu direct, așa cum îmi place să fiu atunci când intru în subiecte care ar putea agita spiritele: e tare, e frumos, este spectaculos de mișto (și de greu, uneori) să fii părinte. Din momentul în care realizezi că urmează să ți se spună tată (vorbesc despre mine, nu generalizez, nu extrapolez), în… citește tot Și, când faci copil?