Dăcă citești de pe telefon dă-i un [LISTEN IN BROWSER], zic. Nu mi-a fost niciodată frică de singurătate. Poate pentru că îmi găsesc compania în gânduri. În cărți. În străini. Oameni străini. Poate pentru că am fost un imbecil inconștient, poate de-aia nu mi-a fost frică de singurătate. Sau poate pentru că am învățat să… citește tot Sunt aici. Nu ești singur. Nu ești singură.
Dă-i un [PLAY], zic. Apoi citește… Atunci când l-ai găsit… ia-l așa cum e. Sigur, adu-l mai aproape de tine, explică-i ce-ți place, scade ce nu e chiar perfect… dar lasă-l așa cum e. Atunci când ai găsit-o… iubește-o așa cum e. Sigur, arată-i ce nu-ți place, explică-i ce-ți place, las-o să te cunoască și… citește tot Iubirea ca un Cielo tunat de tot rahatul
Îmi spune tata. Tata. Un bărbat născut în România, cu școala făcută în România, trăit o viață în România. Îmi spune tata: nu petrece o secundă cu oameni care nu-ți plac, orice-ai putea obține de la ei. Nu sta o clipă printre oameni orientați către a avea, chiar dacă pare că vor să-ți dea și ție din ce… citește tot Am fost la un training din ăla deștept
Dă-i un [PLAY], că merge bine cu textul… Ne place să ne răsfățăm cu gândul că… e timp. Și-apoi, când timpul se termină, când opțiunele s-au ars, când timpul s-a scurs… ridicăm mirați din sprâncene, de parcă ne așteptam să trăim forevăr. Așa ajunge, mai devreme sau mai târziu, orice proiect al unui om. 40mm… citește tot Abandon. Nimic nu ține. Nici măcar viața.
Nu știu cum ai avut ziua. N-am cum să știu, nu mi-ai spus. Dar sunt șanse să intuiesc. Măcar în parte. Greu, hă? Hai. Stop. Chill. Respiră. Zâmbește. Ascultă. FKJ. Sper că ești mai bine. 59mm F4.5 1/500 ISO125 | 2018:01:17 09:31:22
Dă-i un [PLAY], zic. Ajută. Vorbe. Doar prin vorbe te pot atinge. Trebuie să mă apropii de tine. Să-ți vorbesc cumva. Să te fac să mă privești. Să mă placi, poate. Doar vorbe am la îndemână pentru a te putea face să mă vezi. Să mă vezi, ăsta cred că a fost primul pas. Apoi… citește tot Exerciții de scris. Pentru mine.
Știu că nu pare așa, dar nu ești singură. Știu că nu pare așa, dar… n-ai cum să fii singur. Dă-i un [PLAY]și ascultă-mă puțin. Știu că e greu, că poate zilele astea s-au adunat toate și-apasă pe pieptul tău. Și că poate doare. Și bănuiesc că ai pune mâna pe un telefon și-ai… citește tot Știu că nu pare așa, dar nu ești singură. Ori singur.
Dă-i un [PLAY]. Dar dacă ești deja părinte s-ar putea să nu-ți placă… textul, nu piesa. Ar trebui să le dăm aripi. Copiilor, zic. Noi le tăiem aspru, din rădăcină, ucigându-le cinic visele. Spunându-le că aia nu pot, că aia nu-i frumos și că cealaltă nu-i voie. Le sufocăm bucuria de a trăi sufocându-le… citește tot Ne omorâm copiii
Dă-i un PLAY, zic… Mă uit la noi. Știu, pentru mulți de-ai noștri primul gând este să spună că suntem, luați la grămadă, cam de căcat. Nu cred asta. Ba chiar din contră. Dar undeva este, adevăru-i, o problemă. Ne facem rău unii altora. Conștient sau inconștient, ocazional sau susținut, ne facem rău. Și să… citește tot Facem rău dar, cumva, într-o logică paralelă, așteptăm bine la schimb…
Am citit în ultimele zile mai multe postări în care oameni pe care-i urmăresc au tras linie și-au făcut suma tuturor lucrurilor prin care au trecut anul ăsta. Nu voi face asta pentru că mi se pare un exercițiu bun doar pentru cel ce scrie, nu o experiență neapăra utilă pentru cel care citește. Din… citește tot 2017 la sfârșit
Să te opresc din ce faci. Botoasă, îngândurată, încruntată. Să te ciupesc de fund. Să tresari uimită. Să-mi dai peste mână și să te prefaci nervoasă. Să pleci de lângă mine. Să-ți surprind un zâmbet fugar și să zâmbesc cu tine, un fugar prin viața ta și eu. Fugar? Imposibil. Sunt aici de când erai… citește tot Oprește-te. Zâmbește-mi. Sărută-mă.
Să nu crezi vreo secundă că am avut un avantaj pe care tu nu l-ai avut. Să nu crezi că într-o anume zi am avut lângă mine mai mulți oameni decât tine. Să nu crezi vreodată că am plecat de mai sus decât tine. Să nu cumva să crezi că vreo dimineață de-ale mele a… citește tot V-ați făcut cu toții filme și muriți de nervi că nu trăiți în ele.