Când n-ai copii, te gândești la viitor altfel. Cu planuri, cu „o să fie bine”, cu entuziasm. Poate chiar puțină inconștiență. Sau mai multă…Când devii părinte… viitorul capătă alt gust. Nu mai amar. Dar mai serios. Mai neliniștit.Nu-l mai vezi prin ce ți-ai putea cumpăra. Ci prin ce ai putea să-i oferi. Și începe frica.… citește tot Frica de mâine. Sau cum e să fii părinte în vremurile astea
Te uiți la om.Stă pe bancă, cu spatele încovoiat și privirea pierdută.Îl vezi și-ți tragi concluziile: leneș, slab, prost organizat, nu vrea mai mult.Îți iei verdictul și-l bagi în buzunar ca pe-o medalie: eu sunt mai bun ca el. Dă-i un <PLAY> și citește, de ai vreme și chef… Știi ceva? Poate că azi, acum,… citește tot Poate azi, acum… atât poate. Și nu-i treaba ta să-l judeci.
Am fugit. Am alergat. Am tras de mine. Am vrut să fiu mai bun, mai sus, mai departe. Și, în toată goana asta, am fost în pericolul de a uita. De a uita cine sunt și de unde vin. Rădăcinile nu se văd. Dar se simt. Sunt în gustul ciorbei de duminică. În vocea mamei… citește tot Rădăcinile nu se văd. Dar se simt.
Aud des în jur oameni care își dau cu părerea. Cu voce tare. Cu ton răstit. Aruncă nemiloase verdicte finale. Despre alți oameni.„A greșit.”„E slab.”„Nu merită.”„Și-a făcut-o cu mâna lui!” Și mi se face pielea de găină. Nu de frig, ci de ciudă. Pentru că uităm. Uităm ce e cel mai simplu: că fiecare duce… citește tot Omul nu e judecător. Omul e sprijin.
Nu cred că viața se învârte în jurul banilor. Dar e clar că experiențele, unele dintre ele, țin și de bani. Cu toate astea, cei mai fericiți oameni din viața mea nu sunt și cei mai bogați. Ah, stai… dă-i un play lui Jacob. Sună bine de tot… Cei mai fericiți oameni din viața mea… citește tot Cel mai bogat din cimitir.
O să fiu direct, așa cum îmi place să fiu atunci când intru în subiecte care ar putea agita spiritele: e tare, e frumos, este spectaculos de mișto (și de greu, uneori) să fii părinte. Din momentul în care realizezi că urmează să ți se spună tată (vorbesc despre mine, nu generalizez, nu extrapolez), în… citește tot Și, când faci copil?
Am mai auzit discuția asta, chestia asta spusă inclusiv de… tați vitregi. Vitregi și care încercau să spună cumva că-și cunosc locul în lume… și că nu se bagă în seamă mai mult decât e cazul. Și așa e. Tații vitregi nu sunt tați. Atunci când nu dorm noaptea și stau lângă plânsetele copiilor. Atunci… citește tot Tații vitregi nu sunt tați.
Dă-i un <play>, zic… și citește. De ai timp și chef… Știi, am fost crescut să fiu puternic. Să duc. Să mă descurc. Să nu mă las. Să insist. Să lupt. Am fost educat să nu mă vait. Să înțeleg că viața este – de cele mai multe ori – grea. Că nimic nu-ți vine… citește tot Hei.
Stau singur în curte acum. Am făcut focul într-o sărăcie de vatră deschisă și ard niște crengi din corcodușul pe care l-am toaletat cu Ciprian în primăvară. Și o să spun ceva ce mă apasă în fiecare an în perioada asta. Dă-i un <PLAY>. Curge mai bine așa… Ceva ce nu-mi vine. A povesti. Eram… citește tot Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Dă <play> și lasă văicăreala, nu e nimic trist. Și dacă ai chef, citește. Uneori nu mai pot cu fanaticii optimismului. Cu toți cei care îți explică faptul că viața, oricum vine ea, e bună. Nebunii ăia plini de energie nebună, care se uită la cameră și rostesc sonor toate cuvintele alea pline de înțelepciune… citește tot Când viața îți dă lămâi… morții dânsei de limonadă!
Ăla din dreapta sunt eu. Cel din stânga este un prieten. De fapt, în circumstanțe normale aș spune că e un amic. Dar am trăit împreună un moment atât de intens încât simt că am sărit câteva etape. Mai multe. Dă-i un <play>, zic. Dar dacă știi că nu ești nici tu bine acum… poate… citește tot Să urli în șoaptă.
Înainte de Crăciun am avut câte ceva de meșterit pe acasă. Și pentru că eu cred că fiecare trebuie să-și facă banii lui, din meseria lui, apelez la specialiști. Când nu-i găsesc… fac eu. Când îi găsesc… îi chem la mine, oamenii fac, se execută plata. Așa și înainte de Crăciun… îmi vine un nene… citește tot Mama a reușit să se lase de droguri