Cât de mult te accepți așa cum ești?

{ "rendered": "

Am 37. De ani, evident. De la foarte puțini kilometri am fost pus de către privirile, vorbele și faptele altora să fiu conștient de mine. De cum sunt, de cum arăt, de cum mă mișc.

\n

Negru fiind într-o țară ”albă”, pentru mulți nu eram decât o maimuță. Uneori drăguță, mai ales mic fiind, de cele mai multe ori una urâtă.

\n

Fiind atacat de mic pentru cum arătam, am început să vreau să mă cunosc. Lăsând restul de scârbe la o parte, asta a fost una dintre extrem de puținele chestii bune: am învățat să mă cunosc. Și-apoi să mă accept așa cum sunt.

\n

Ba, în momentele în care modestia mai pâlpâie, chiar să mă iubesc așa cum sunt, oricât de masturbist ar suna asta.

\n

Eu am nasul mic dar nările evazate. Am mâinile prea lungi. Și prea mari. Am 47 la picior. Sunt negru. Mă rog… maro. Am ochii prea mici. Și urechile exagerat de mici! Sunt prea mare și din cauza asta am tendința să stau cocoșat. Râd prea mult. Sunt gălăgios. Am copanele prea mari și buzele groase.

\n

Așa sunt eu.

\n

Așa arăt.

\n

Așa m-au făcut natura, părinții, sportul și toate celelalte care m-au modelat.

\n

Aici nu vorbesc de frumusețe, nu afirm că-s urât sau frumos, că-s normal sau anormal… sau alte interpretări imbecile ale unor amărâți care dacă n-au ce face se apucă să vorbească.

\n

Eu vorbesc aici despre trăsăturile proprii, așa cum sunt ele, nu reinterpretate prin diferite standarde de frumusețe.

\n

Nu e nicio acuzație.

\n

Și nicio scuză.

\n

Este o întrebare cât se poate de simplă: tu te accepți așa cum ești?

\n

Sunt șanse să da. Sper că da.

\n

Pentru că am cunoscut oameni care nu se acceptă așa cum sunt, oameni care se urăsc pentru un defect sau altul.

\n

Tu te accepți așa cum ești?

\n

Am cunoscut oameni care trăiesc chinuiți și mor chinuiți pentru că alții i-au convins că nu se încadrează într-un anumit standard de frumusețe.

\n

Am cunoscut oameni nefrumoși care erau frumoși prin însăși atitudinea și felul lor de a fi. Am cunoscut oameni cu defecte fizice majore care, împăcați cu forma lor, își trăiesc viața mai frumos decât mulți… frumoși.

\n

Te chinui să fii, să arăți, să exiști așa cum niște imbecile standarde de frumusețe îți repetă că trebuie să fii?

\n

Așa uiți să fii tu, așa cum ai fost creat.

\n", "protected": false }