Cat de fragili sunt oamenii din jurul nostru…

{ "rendered": "

… si noi nu ne dam seama. Luam drept adevar primele aparente afisate de ei si ne comportam cu ei ca atare.

\n

Da-i [play] si citeste in continuare… [sursa foto: Dreamstime]
\n

\n

Oamenii se autoconstruiesc in spatele paravanelor. Paravane bazate pe minciuni si exagerari.  Oamenii se pitesc de oameni, pentru ca oamenii sunt – in mare parte – nemultumiti de “eu”-ul pe care-l poarta prin viata.

\n

Oamenii – la fel ca si animalele mici, cele care se simt vulnerabile – incearca intotdeauna sa para “mai”. Mai puternici, mai mari, mai relaxati, mai bogati.

\n

Oamenii nu-si recunosc vulnerabilitatea si slabiciunea de buna voie niciodata. Cu toate ca ei sunt, de fapt, usor de atins, sunt usor de zgariat, sunt friabili… fragili.

\n

Iar noi nu tinem cont de asta si atacam, de cele mai multe ori din furie si la nervi, fara a ne potenta. Lovim cat stim noi de tare, pentru ca cel din fata noastra, cel cu care luptam, se arata invincibil, pare mare, declara ca este puternic. Si-atunci trebuie lovit tare, ca altfel nu simte.

\n

Si-asa ne trezim de multe ori ca la o cearta fara miza atacam un amic, un prieten sau o cunostinta mult mai tare decat am vrea. Jignim, ii aruncam in fata adevaruri pe care noi le vedem, ii supliniem nereusitele si esecurile pana el cedeaza, pana il punem la pamant si nu mai misca.

\n

Si de-abia atunci ne dam seama ca omul ala nu era deloc asa puternic cum incerca sa se arate. Si din cateva vorbe, cateva ironii si alte cateva rautati… l-am ranit nepermis de tare.

\n

Pentru ca oamenii, cu toate ca par mari si tari… sunt fragili. Nu uita asta si ai grija.

\n", "protected": false }