Castelul Chambord. Chestia aia perfectă din Franța…

{ "rendered": "

Știi castelul ăla din filme, din desene animate, din visul cu prințesa care trăiește fericită povestea de dragoste cu Făt-Frumos?
\n
Ăla este Castelul Chambord!

Când auzi că vei rămâne mască atunci când ajungi la nu-știu-ce obiectiv… îți vine repede în cap povestea aia cu pomul lăudat.

– Mda, mă rog, o fi drăguț…

Și-apoi ajungi la Chambord. Și te uiți ca musca la sudură, în timp ce în capul tău se bat câteva zeci de gânduri.

Am zis să ajungem anul ăsta pe Valea Loirei, un motiv fiind, desigur, să vizităm și castelele.

Am început cu Chambord, probabil cel mai spectaculos dintre ele. Și-aveam așteptări măricele… dar ce ne-a întâmpinat acolo a fost peste așteptări.

În primul rând… e mare. Foarte mare.

$\"\"$

Dar nu într-atât de mare încât să fie mătăhălos.

Sigur, ca orice castel care se respectă, are și șanț cu apă. Dar a fost doar decorativ…

$\"\"$

Peste tot pe unde te uiți, decorațiunile sunt atent lucrate.

$\"\"$

Și cu toate că are o eleganță aparte… ce-ți desincronizează gândurile este simetria.

Asta pleacă de la scara centrală, din care pornesc cele patru coridoare mari, la fiecare nivel (care și scara asta nu e una normală. Sunt, de fapt, două rânduri de scări care nu se întâlnesc niciodată.

$\"\"$

Scara arată identic la fiecare nivel, din oricare parte a castelului revii la scara centrală, ai impresia că ai mai trecut deja fix acolo. Așa că, pentru a n-o lua razna, trebuie să-ți fixezi în cap anumite repere… o canapea, o carpetă, un tablou. Că altfel… patinează ambreiajul.

Și dacă privești dinspre scară… uite:

$\"Chambord$

Iar interiorul scării este un luminator, superb și el:

$\"\"$

În rest… ca la mine în Berceni! Interioare imense, decorate bogat…

$\"\"$

… materiale scumpe și pătuțuri mici (erau scunzi rău, franțujii)…

$\"\"$

OK, o să-mi spui acum că insist ca pocnitu’ cu scările mele, dar îți mai arăt două scări frumoase.

Prima este scara din moțul central al castelului. Să nu-mi spui că nu-ți place.

$\"\"$

Cealaltă este o scară secundară, dar atât de frumos lucrată încât stai și te uiți ca tuta la bomfaier…

$\"\"$

Sigur, aș putea acum să încep să-ți repet ce-am învățat acolo despre castel, plus ce-am mai căutat pe net după. Să ~~fiu~~ mă dau deștept cu date, nume și povești nemuritoare…

Dar nu mi se pare foarte constructiv. Așa că sper doar să-ți fac poftă cu pozele astea astfel încât la un moment dat, cât mai curând, să mergi să-l vizitezi. Pentru că merită.

Dacă vrei să vezi cât costă intrarea în castel, programul de lucru, info despre locație și altele de genul ăsta… a promis Andreea că scrie la ea pe blog.

Mai jos… galeria întreagă:

\n\n", "protected": false }