\nToată lumea moare, dar nu toată lumea trăiește.
Dă-i un PLAY și citește…
\n\nȘtiu, sună a clișeu motivațional prost. De fapt, acum câteva minute l-am văzut pe undeva pe Facebook.
\nDar doar pentru faptul că sună cam golaș, așa, asta nu-l face să fie neadevărat.
\nUită-te la prietenii tăi. Câți dintre ei trăiesc pe bune? Câți dintre ei aleargă după vise și câți dintre ei fac și altceva decât doar să muncească?
\nPoate ai tăi sunt mai bine, așa sper.
\nDar mă uit la ai mei. Oameni mișto, cu mult creier în cap, cu idei și voință… mă uit la ei cum fac doar ce trebuie.
\nDa, ce trebuie. Ce spune societatea că trebuie să faci, să fii, să ai.
\nCe spun oamenii că e bine să faci.
\nNu se uită în oglindă, să stea de vorbă cu ei, să vadă ce i-ar face fericiți.
\nMulți dintre ai mei fac cumva o diferență între ce trebuie făcut și ce le-ar plăcea să facă… și aleg aproape de fiecare dată să facă ce trebuie, lăsându-și fericirea pentru un mai târziu la care știu și ei că nu vor ajunge decât dacă nu vor mai face doar ce trebuie făcut.
\nSă nu mă înțelegi greșit… nu-s genul care să spună că ar fi bine să aruncăm totul la gunoi, să nu ne mai vedem de muncă. Sunt individul care muncește șapte zile din șapte. Multe ore în fiecare zi.
\nDar altfel… îmi spun mulți că-s nebun să fug doar patru ore la un snowboard. Că suntem nebuni că plecăm cu rulota aiurea, fără niciun plan. Că mă duc la nămoale la Electric, cu cortul la mare sau că dacă mă apucă un chef nebun de un grătar lunea la 12 noaptea… îi omor pe toți pe whatsapp cu mesaje până se strânge o gașcă demnă de o duminică după-amiază.
\nCă-s nebun să stau până la șase dimineața pe GTA, când îmi rămân apoi câteva zeci de minute pentru un duș, un râcâit de dinți și… fuga la muncă.
\nCă-s nebun când refuz să mă îmbrac în gri și negru… și că ies din casă într-un isteric ROGVAIV.
\nȘi-mi spun că-s nebun că fac toate prostiile posibile. Da, fac toate prostiile astea și zâmbesc.
\nȘi-apoi, tot eu sunt nebun că zâmbesc imbecil vineri dimineața, pe ploaie, în drum spre muncă.
\nApăi… decât un mort viu și trist, care face toate lucrurile așa cum trebuie… mai bine un tembel pocnit ce râde ploii-n nas.
\nȘi nu c-aș fi eu vreun exemplu, sunt departe de așa ceva… dar parcă-i mai bine nebun și fericit, decât întreg la cap și trist. Că ”normal” și fericit… parcă e ceva imposibil în 2017.
\n", "protected": false }