E foarte greu anii ăștia să mai inventezi ceva nou în muzică.
\nTotul a fost deja inventat. Deja bătătorit. Deja stratificat, sedimentat.
\nCu ce să vii nou? S-au bifat deja toate conceptele, festivalurile, mixurile, remixurile și combinațiile.
Și cred că însăși efortul unora de a inventa ceva nou… e perdant de la debut.
\nPentru că muzica trebuie simțită, nu gândită.
\nOricât de multă matematică e acolo… dacă n-o simți, ajungi doar o culegere de probleme.
Și cum te reîntorci la muzică, lăsând conceptele complicate și poveștile de PR deoparte?
\nPrin playlist.
\nSigur, nu reinventezi apa caldă… dar dacă simți corect, reușești să trimiți mai departe bucuria dată de muzică în sine.
Sigur, acum o să dau și un exemplu.
\nExemplu care poate nu va funcționa cum trebuie decât dacă asculți uzual muzică de genul ăsta.
\nPentru că muzica electronică este pentru mulți ceva mișto.
\nPentru alții… ceva care nu înseamnă neapărat bucurie.
\nTreabă de gusturi și de nimic altceva.
Dar ce a făcut echipa Cercle mi se pare o chestie care se bazează atât de mult pe senzorial curat, primar, auz și văz, încât e treabă de aplaudat.
\n\nSigur, cu ochiul celui care asta face, văd în spate producția video care îți rupe capul.
\nCa să obții imaginile alea, să dai greutatea vizuală la care au ajuns oamenii… trebuie multă muncă. Și mulți bani investiți.
Audio… poate să-ți placă. Mie-mi place. Mult.
\nSau, dacă nu asculți așa ceva în mod normal, sunt șanse să nu te dea pe spate.
Totuși, mă gândesc că e o treabă de urmărit pentru multă lume.
\nDă-i un <play> și dacă-ți place… caută-i pe Facebook, Instagram și Youtube.
\nMie mi se pare cel mai bun concept allrounder al anilor ăstora.
Proiectul The Cercle – Story e o poveste scrisă într-un mod excepțional.
\nPrima din serie – The Cercle Story – Chapter One.
\nCu Kid Francescoli, Christian Löffler, Teho, NTO, Sainte Vie, Gorgon City, Joris Delacroix, Hidden Empire și Ash.