Dă-i un [play] și citește…
\n\nCând hotărăști că vrei să-i faci rău celui care ți-a greșit?*
\nDe-a lungul vieții întâlnești oameni care-ți greșesc, care-ți fac rău.
\nOameni care – voit sau nu – îți provoacă rău.
\nCă e vorba de un coleg de serviciu care te bârfește, minte despre tine și te face de rahat gratuit… sau că e vorba de un imbecil din trafic care tocmai îți lovește geamul de la mașină cu piciorul…
\nCă e vorba de o prietenă care încearcă să-ți călărească iubitul… sau că e vorba de un vecin care-ți ia toți morții la rând pentru că ai parcat pe locul lui…
\n… când hotărăști că vrei să-i faci rău?
\nȘi ”a face rău” nu înseamnă neapărat că-i scoți ochii cu șurubelnița. Unui om îi poți face rău și cu fapta dar și cu vorba…
\nCând ripostezi, când începi să-i dai înapoi, când decizi că ajunge și că trebuie să fai ceva? O faci?
\nEști genul de om care pleacă fruntea și așteaptă să treacă furtuna de la sine?
\nSau genul de bărbat care explodează și-l ia pe imbecil de guler?
\nOri genul de fată care bubuie direct și-i spune celeilalte tot ce are pe suflet?
\nEști genul de om care tace și lovește fără milă pe la spate?
\nCe faci când ți se face rău?
\n\nDai înapoi? Cum?
\nDai înapoi proporțional cu atacul primit? Sau dai mai puțin, ca să nu escaladeze? Ori mai tare, să-l înveți minte?
\nOri nu dai nimic înapoi și preferi să lași să treacă pe lângă tine?
\nScuză-mă că azi pun atâtea întrebări… chiar vreau să știu.
\n* te-aș ruga să nu iei parte la discuție dacă ai de gând să te ascunzi după degete. E degeaba dacă vrei să minți.
\nDacă vrei să te minți pe tine… e alegerea ta, n-am niciun drept să te contrazic. Dar nu mă tromboni pe mine. Nu te va ajuta să te simți mai bine. Nu te cunosc pe tine. Cunosc oameni. Și, desigur, când ne convine suntem indivizi diferiți, codați unic. Vorbește cu un sociolog sau cu psihiatru… îți va spune că suntem la fel, în mare, aranjați frumos pe căprării.
\n", "protected": false }