Cand esti bun… esti prost.

{ "rendered": "

Animale sociale ce suntem, ne traim superbele vieti ghidati dupa reguli, limitari si frici.

\n

Dupa ce zeci de ani ne-am repetat ca niste tampiti ca “daca esti bun esti prost”, frica asta de a fi luat de prost a reusit.

\n

Nimeni nu vrea sa fie prost. Si decat sa fie prosti de buni, aleg toti sa fie rai.

\n

Si iata-ne in mijlocul societatii moderne mandri ca niste rahati in ploaie ca noi nu suntem prosti, refuzand sa intindem oamenilor o mana de ajutor si argumentand letargia asta nesimtita prin acelasi jeg oratoric: daca esti bun esti prost.

\n

Unde duce asta? Duce la o degradare continua a relatiilor interumane. Pentru ca tu nu vrei sa fii prost de bun cu X, care vede si simte asta si alege sa nu fie prost de bun cu Y. Care Y in consecinta alege sa nu fie prost de bun cu Z.

\n

Iar Z… este fix omul care te-ar putea ajuta pe tine sa iesi dintr-o mare belea.

\n

Dar el, pentru ca a vazut trendul… alege sa nu fie prost de bun.

\n

Si nu te ajuta.

\n

Si-asa uite cum traim in societati, in cercuri de prieteni pline de oameni destepti, nu prosti.

\n

Rai, nu buni.

\n

Si hai sa-ti spun ce cred eu…

\n

Cand esti bun… esti bun.

\n

Dar cand nu esti bun… esti rãu*. Deci prost.

\n

*ideea aceea filosofica conform careia fiecare chestie nu e alba sau neagra ci in tonuri de gri este o oboseala lesinata in cazul asta. Daca nu esti bun… nu poti fi altfel decat rau. Neutru in cazul asta nu exista. 

\n", "protected": false }