Ne suim în mașină, eu dau drumul la muzică, Andreea butonează la navigație.
\n– Ia uite, ne duce drumul pe Centura Parisului!
\n– Văleleu, ce înghesuială! N-avem cum să ocolim?
\n– Nope. Asta e, poate trecem când e mai liber.
\nȘi ne punem pe drum. De la Dusseldorf spre Blois, am avut de traversat Belgia, apoi am intrat în Franța. Și dă-i…
\nLa un moment dat simt cum mă privește insistent.
\n– Spune, ce e?
\n– Mi-e dor să văd Parisul. Măcar așa, puțin.
\n– Da și eu mă gândeam la asta.
\n– Să trecem pe Champs Elysees, să dăm un tur de turn, să stăm la o terasă și să mâncăm un poulet din ăla pricăjit de-al lor…
\n– Mda, sună bine. Dar am două probleme mari. Una cu traficul. Și alta cu riscul de atentat.
\n– M-am gândit și la asta…
\nȘi mergeam spre Paris cu gândul să oprim. Sau mai bine să nu oprim?
\nOprim să alimentăm la o benzinărie de lângă Charles de Gaulle și-i vedem pe toți agitați.
\n– Ce s-a întâmplat?
\n– Atentat pe Champs Elysees!
\nNe-au căzut fețele.
\nAm alimentat și ne-am oprit într-o parcare pe Peripherique, n-am mai căutat un camping.
\nȘi cu gândul ăsta am adormit… Să scoatem scuterul și să intrăm în Paris, sau să mergem mai departe?
\n", "protected": false }