Liviu este un băiat tare mișto. Mi-e prieten de ani buni. E imbecil, desigur, în câteva privințe, dar altfel… băiat săritor și inimos.
\nAcum șase luni o cunoaște pe Ileana. Ileana… o brunetă țiplă, mândră și frumoasă de prin zona Ieșilor.
\nS-au cunoscut, s-au apropiat, au făcut dragoste și au decis că se cam potrivesc… a venit omul să ne-o prezinte.
\nFacem cunoștință, fata… comunicativă și tare mișto, ne-a cucerit pe loc.
\nTotuși… era ceva. Avea ceva care la un bărbat de 40 de ani se numește mustăcioară de trei zile.
\nNu e o mustață în toată regula… e așa, o umbră, parcă doar promisiunea că acolo va să fie ceva mai pronunțat, dar încă nu e.
\nNe întreabă Liviu, la câteva zile, ce părere avem despre fată…
\nEu n-am zis nimic. Mircea n-a zis nimic. Marius n-a zis nimic. De fapt, aproape niciunul n-a zis nimic.
\nEdi, însă, n-a putut să tacă…
\n– Liviule, e frumoasă, mă. Și pare că ține cu casa. Da’ o să-ți cam consumele lamele, mă…
\nLiviu, băiat deschis, n-a dat-o cotită…
\n– Da, bă. Le cam are pe mustață. Și nu prea știu cum să-i zic. Că ar putea s-o smulgă. S-o depileze. S-o epileze, sau cum rahat îi spune bărbieritului la femei!
\nDe faza în sine și de frustrarea Liviului… toată gașca s-a pus pe râs. Eu n-am râs. Asta i-a spus lui Liviu că eu cumva înțeleg problema la un nivel mai profund și ar putea vorbi mai în amănunt cu mine.
\nMă sună după câteva ore…
\n– Bă, cum îi zic?
\n– Ce să-i zici?!
\n– Că o iubesc, că-mi place de ea de mor, dar… că mă gâdilă mustața aia a ei!
\nMi-am înghițit râsul și am început să-i explic cum comunicarea trebuie să fie deschisă de la început. Că trebuie să fie transparent și să nu-i fie frică de ce simte și gândește. Că nu trebuie să simtă că vorbește cu un străin… ci cu partenerul lui de viață, care ar trebui ca și ea să-l cunoască în cel mai profund substrat al lui, că astea sunt lucruri normale și naturale pe care să le vorbești.
\nM-a ascultat. A înțeles. Mi-a mulțumit și a închis… hotărât să facă lucrurile fix așa cum ar trebui.
\nA ajuns acasă.
\nEa i-a zis, mai mult în glumă, la cum am ajuns s-o cunosc…
\n– Liviu, ești un băiat chiar arătos. Dar parcă ai început să pui burtă. Poate începi să mergi și tu la sală…
\nEl, dulce și suav, răspunde:
\n– Băi, Pablo Escobar… mai bine mergi tu la bărbierit și lasă-mi mie burta în pace!
\n\n", "protected": false }