Bogdan Bjola

{ "rendered": "

Anii de școală… ani frumoși, zbenguiți, veseli și voioși… asta până când venea matematica și chimia peste mine, că să le arză focul le doream din toată inima mea!

\n

Că viața era frumoasă, soarele scânteia pe cer, copiii râdeau cocoțați în corcodușii din Orășelul Copiilor… iar eu mă dădeam de ceasul morții, zgâindu-mă tâmp în caietul gol din fața mea.

\n

Ai mei, disperați că odrasla era rușinea cartierului la mate și la chimie, au apelat la Bogdan.

\n

Bogdan Bjola, prieten și elev de-al lui tata, o mândrețe de mustăcios care a iubit cartea, blând și răbdător din născare și prin educație, a primit mizerabila misiune de a mă călăuzi pe potecile matematicii și chimiei.

\n

Era, ca sa vă spun drept, ca și cum ai încerca să înveți un elefant să cânte la pian.

\n

Ba nu… era ca și cum ai încerca să-l înveți pe Moroșanu să cânte la harpă…

\n

Sau, ca să fie imaginea completă… era ca și cum ai vrea să înveți delfinul să meargă pe bicicletă!

\n

Săracul om, Bogdan, a încercat în fel și chip. Mi-a explicat cu desene și fără desene, cu analogii, cu exemple, cu… de toate, fără iute.

\n

Mi-aduc aminte foarte clar cum îl priveam – cu o moacă imbecilă, negreșit – și dădeam din cap că am înțeles, în timp ce creierul meu se zbătea într-un întuneric complet.

\n

Omul s-a chinuit cu mine o perioadă destul de lungă, timp în care evoluția mea a fost fulminantă… de la nota 5 la nota 6, cu indulgență și multă înțelegere din partea profesorilor (până și lor, săracilor oameni, le era clar că sunt făcut pentru alte chestii și nu pentru științe exacte).

\n

Apoi Bogdan Bjola a plecat din țară.

\n

Eu așa știu, de-atunci n-am mai auzit nimic de el sau de familia lui.

\n

Și de-atunci mă tot întreb… din cauza mea o fi emigrat omul, că nu voia să mă mai vadă, sau din alte motive?

\n

Pentru că, și asta trebuie spusă, n-am apucat niciodată să-i spun Mulțumesc frumos! pentru orele alea în care i-am scos peri albi… și cred că mi-e și puțin dor de el. Mă rog… hai, mai mult. 🙂

\n

Later edit: Mi-a trimis sor’mea o poză, ca să-l vedeți și voi pe Bogdan. E mustăciosul care zâmbește simpatic în partea din stanga a imaginii, în costum. Dar dacă te uiți cu atenție în ochii lui vezi disperarea, în ziua respectivă aveam meditații cu el…! 😀

\n

\n", "protected": false }