BMW K1600GTL Exclusive. Vaca nebună!

{ "rendered": "

Vaca. Așa îi spun toți. Pentru că e mare, are 2,5m fără vreo doi centimetri. Pentru că e grea, are 360 de kile. Pentru că e docilă și ascultătoare. Doar că asta nu dă cu balegă…

\n

Am mers prin București cu K1600GT, așa că atunci când am ajuns în Germania știam la ce să mă aștept de la K1600GTL.

\n

Apoi am văzut-o și-am înțeles de la ce vine ”Exclusive”.

\n

De la răsfăț, comoditate și eleganță.

\n

Vaca merge de rupe. Tandemul motor-cutie este incredibil de bun, am pierdut un pariu plecând cu mobra asta de pe loc cu a șasea, fără să patinez ambreiajul deloc. Cât despre mersul normal la cap… ai faze când accelerezi de la 50 la oră cu a șasea fără nicio jenă.

\n

Rezerva de putere este enormă, 160 de cai putere și 118 kw se simt incredibil de frumos pe două roți. Am condus sâmbătă 400 de kilometri pe un traseu superb care a abundat în ace de păr, urcări abrupte, accelerații full-power și-apoi frâne viguroase… și-apoi iar accelerații sănătoase. Pe serpentine cu a II-a și-a III-a faci spectacol, trage vaca de rupe.

\n

Desigur, te aștepți ca la gabaritul ăsta să fie greu de controlat la viteze mici. Nu e deloc greu de controlat, dacă ai răbdare și o cunoști în timp.

\n

Dacă nu o cunoști și vrei să o manevrezi la viteze mici la fel ca pe un biscuit de 125cc… vei avea șanse mari să-ți vină pe degetele de la picioare dacă apucă să se încline mai mult. Pentru că fata noastră este foarte manevrabilă chiar și la viteze foarte mici, dar trebuie să ai grijă, totuși, cum înclini cele 360 de kile.

\n

Frânarea este excelentă. ABS-ul lucrează fenomenal pe spate și fabulos pe față. Am riscat și am pus niște frâne groaznice pe tot felul de suprafețe pe care am mers. Apoi mi-am dat seama că n-am riscat nimic, sistemele își fac treaba exemplar.

\n

La frânarea pe față, la fel ca la orice BMW, intră și spatele 30%, iar fading-ul pe față apare foarte-foarte greu. L-am simțit de-abia după o coborâre de la 2k de metri în putere, atunci când deja eram la piciorul muntelui. Pe spate fading-ul apare mai repede dar chiar și-așa te descurci fără emoții…

\n

Comoditatea, așa cum te-ai fi așteptat, este incredibilă. Suspensia se reglează pe mai multe trepte de înălțime și pe mai multe setări de pufoșenie (confort, normal și sport). Am mers la ieșirea de la care vin și pozele în jur de 8 ore cu vreo 3 pauze foarte scurte, de-abia pe ultima părticică de drum începusem să simt că-mi protestează derriere-ul.

\n

Poziția de mers e bună chiar și pentru un urs ca și mine, parbrizul reglabil electric te protejează de vânt chiar și la viteze de 150km/h, în caz de frig poți porni încălzirea electrică în ghidon și în șa iar în caz de căldură poți regla deflectoarele de vânt pentru a primi mai mult aer în piept.

\n

Desigur, vaca este un animal care impune niște restricții, de obicei nu-ți iei așa ceva să mergi prin oraș zi de zi (bine, pentru un urs ca mine este o variantă perfectă și pentru așa ceva), K1600GTL este făcută pentru fugit de nevastă de-acasă și știe și să mănânce autostrăzi dar și să te bucure pe serpentine din alea… cum ne plac nouă!

\n

Dacă ai întrebări… articulează cu încredere. Până atunci… uite și niște poze făcute prin Germania, Austria, Elveția și Italia, sâmbătă:

\n\n

Foto cu SONY SLT-A99V | 16-35mm și 70-400mm | ISO640

\n", "protected": false }