Eu cred cu tarie ca in blogging nu poti face greseli. Si cred asta nu pentru ca toti am fi perfecti, ci pentru ca nu exista o reteta a succesului, mai ales ca succesul este cuantificat de catre fiecare scriitor asa cum simte. Eu vad succesul in blogging prin prisma raspunsului primit (ca numar de comentarii, zic), altul ca pozitie in Zelist sau in trafic.ro, altii ar putea vedea succesul in blogging ca numar de unici sau/si vizite, timp mediu petrecut pe blog, click/rate-ul pe bannere, bani castigati sau orice alt criteriu personal.
\nSi avand in vedere afirmatia de mai sus… cu atat mai mult consider total futile posturile care incrimineaza posturi. “Ia uite, X a scris nu-stiu-ce prostie, este inadmisibil!… Asa, a scris o prostie, din punctul tau de vedere. Asa, si? Si daca l-ai aratat tu cu degetul ai reusit… ce? Ai dat cu mamaliga-n ventilator, iti spun eu ce-ai reusit.
\nVad bloggeri atinsi de boala “capra vecinului“. Scriu un post sau doua despre subiecte care-i vin in cap, apoi mai trantesc cate unul despre vecinul de IP, sa vada lumea ca – Vai, Gogule! – ce ochi critic are el, si ca ce usor i se deranjeaza stomacul atunci cand citeste scrieri proaste.
\nTotal neproductiv sistemul asta… o sa-mi spuneti ca intotdeauna scandalul vinde. Da, asa-i, sunt nevoit sa va dau dreptate. Dar va intreb: cui vinde? Carui public? Vrei publicul ala pe blog? Vrei comentarii de la el? Vrei halimaiul inutil generat de inca un scandal? Eu nu. Poate vrea domnul, sau doamna…
\nAm mai zis-o… nu exista scrieri proaste. Exista critici autosesizati. Exista bagari in seama. Exista barfe la colt de strada, uneori cu link catre respectivul barfit. Exista si o parte pozitiva, constructiva in toata treaba asta?
\nNu cred.
\nA scris X o prostie. Sa fie sanatos, el are publicul lui, eu am publicul meu, traim amandoi sub acelasi soare si avem amandoi aproximativ 220v la prize. Vrei publicul lui? Scrie mai bine decat el. E simplu.
\n", "protected": false }