Pur si simplu n-am timp!
\nAm deschis blogul asta acum aproape un an din dorinta de a comunica, de a sta la palavre, de a invata si de a fi invatat, din dorinta de a va cunoaste si de a fi cunoscut si descoperit asa cum sunt.
\nUite ca azi mi-am dat seama de un lucru: cu toate ca interactiunea e incredibila, cu toate ca nu ma asteptam la efervescenta si la feed-back-ul vostru (care depaseste si cea mai optimista asteptare), mi-am dat seama ca sunt topice la care nu raspund la toata lumea.
\nNu e vorba ca nu-mi plac comentariile, dimpotriva, le citesc pe nerasuflate si cand vad cat de misto am ajuns sa comunic cu niste oameni pe care nu-i cunosc personal mi se ridica parul in cap.
\nIn acelasi timp, sunt cativa dintre voi, cei care comentati zilnic, pe care am impresia ca-i cunosc si am ajuns cand postez sa ma gandesc “ia, ce-o zice X?”, sau “cat de tare o sa sara de fund Y?”…
\nAsa incat atunci cand vad ca sunt topice la care nu v-am raspuns la articole… ma iau la castane.
\nNu e altceva, pur si simplu nu am timp sa fac toate lucrurile pe care as vrea sa le fac. Comentariile de pe blog, zecile de mailuri pe zi, sfaturi, pareri, observatii, critici, as vrea sa le raspund la fiecare in parte, sa am timp pentru fiecare.
\nAsa ca… SCUZE! O sa le iau la rand din spate si va raspund la fiecare in parte, asa cum v-am obisnuit.
\nSi multumesc pentru interactiune, pentru comentarii, pentru feed-back!
\n", "protected": false }