Dă-i un <PLAY> și citește. Așa, de seară, pe relax…
\n\nE un post trist.
\nTrist nu prin stare sau cuvinte.
\nTrist prin conștientizarea relaxării din spatele lui.
\nCe mișto e să nu fii dezamăgit, zic.
\nMă rog, e mișto și să nu fi dezamăgit pe cineva.
\nDar mai ales să nu fii dezamăgit de cineva.
\nȘi cum faci asta?
\nUn tânăr ar spune că reușești asta ușor… alegându-ți cum trebuie partenerii de drum.
\nPentru că dacă ți-i alegi bine, ei nu te vor dezamăgi. Vor fi alături de tine. Vor fi bine și vor face bine.
Un bătrân ți-ar spune liniștit că oamenii, prin definiție și construcție… dezamăgesc.
\nOricât de mult ar vrea să nu… vor ajunge să dezamăgească.
\nMai mult sau mai puțin.
\nMai asumat sau mai pe sub mână, așa… vor dezamăgi.
Un bătrân ți-ar spune că singura metodă prin care să te ferești să fii dezamăgit de cineva este să nu ai pretenții.
\nSă nu ai așteptări.
\nSă nu ai vreodată siguranța dată de încrederea solidă… ci relaxarea dată de conștiența faptului că dezamăgirea are șanse mari să vină.
\nPoate, printr-o minune, nu va veni. Dar are șanse mari să apară…
E trist ce-ți spun acum?
\nO fi, la prima vedere.
\nDar nu e.
\nDacă-mi spui că e trist… îți zic că optimismul, în cazul ăsta, se bazează doar pe necunoașterea naturii umane.
\nSuntem făcuți egoiști.
\nSigur, aici nu vorbesc de un egosim extrem, ăla nu e natural și nici normal.
\nDar așa suntem… puțin individualiști, puțin egoiști, uneori jemanfișiști (mda, je m’en fiche-iști).
\nȘi, uneori, din puțin sau mai mult individualism, egoism sau je m’en fiche-ism… dezamăgim.
\nNu te-ntrista. Suntem oameni.
\nLasă track-ul să curgă. Și zâmbește. Oricât de buni am ajunge să fim… rămânem oameni.
\nȘi nu te gândi că am scris trist articolul ăsta.
\nSunt doar puțin dezamăgit.
\n", "protected": false }