Așa ajungem să ne înjurăm intim, în familie.

{ "rendered": "

Citesc fel-de-fel de opinii. Toate tranșante, toate susținând un fel sau altul de vedere, fiecare idee cu pretenția că așa e mai bine pentru societate.

\n

Dar refuzăm să vedem că acel bine pentru societate depinde din ce punct de vedere este privit.

\n

Hai s-o spunem pe-a dreaptă: fiecare se gândește la el și la fundul lui.

\n

Dacă este pensionar… vrea pensia mai mare.

\n

Dacă este angajator vrea taxe mai mici.

\n

Dacă este angajat vrea impozite mai mici.

\n

Dacă nu are loc de muncă vrea asistență socială cât mai solidă.

\n

Dacă este părinte vrea indemnizație cât mai mare.

\n

Greșește vreunul?

\n

Nu cred. E normal să vrei mai bine pentru tine.

\n

Dar problema apare fix aici: ne-am divizat pe categorii sociale, ne-am organizat în tabere și, în loc să căutăm un punct de mijloc, ne aruncăm înjurături peste gard.

\n

Angajați care nu se gândesc o secundă la angajatori, angajatori care nu dau o legumă degerată pe angajați, studenți care-i înjură pe bătrâni.

\n

Spre asta tindem, spre o divizare din ce în ce mai adâncă.

\n

Partea simpatică este că în timp ce unii sunt angajați… prietenii lor sunt angajatori. Și mulți dintre ei au copii mici sau care au ajuns studenți… și toți avem părinți, mulți pensionari.

\n

Și-așa ajungem să ne înjurăm… intim, în familie.

\n", "protected": false }