Mi-au rămas în cap, de la primul film de război pe care l-am văzut, secvențele în care unul dintre soldați acoperă cu trupul lui o grenadă aruncată de inamici pentru a-i proteja pe camarazii lui.
\nGestul ăsta, sacrificiul suprem pentru camarazi și pentru țară, mi-a atras întotdeauna admirația pentru cei în uniformă.
\nDar astăzi citesc despre Max, câinele erou al Armatei Române, antrenat pentru a pentru a detecta explozibili, camaradul care a efectuat două misiuni în Afganistan.
\nCitesc și mi se amărăște sufletul aflând cum Armata Română l-a abandonat atunci când Max s-a îmbolnăvit. L-au trimis într-un adăpost de câini, aruncat așa cum arunci un ceas stricat.
\nȘi nu înțeleg care este logica, care este dinamica unei astfel de hotărâri. Vorbim de un tratament de 600 de lei pe lună. Sărăcea armata, se găurea bugetul, mureau de foame?!
\nNu-mi dau seama cum funcționează, cert este că atunci când a dat de greu Max n-a găsit un camarad care să-l ajute…
\nBoala, cunoscută popular sub numele de viermi la inimă, l-ar fi răpus cu siguranță.
\nAbandonat și lăsat să moară într-un adăpost, Max se află acum în luptă cu boala și are nevoie de sprijin.
\nEl este adoptat dar tratamentul lui costă.
\nDacă vrei să ajuți ai aici toate informațiile.
\nDin nou… oamenii sunt mai ”animale” decât necuvântătoarele.
\nAm citit despre Max aici.
\n", "protected": false }