Hai ca tocmai ce-mi spuneam ca a fost o zi misto cand am ajuns la redactie si a venit reporterul cu materialele de azi… Marihuana (Dana) a fost batuta de tatal ei. In sfarsit, nu detaliez acum, banuiesc faptul ca toate ziarele colcaie cu povestea asta…
\nIdeea era alta: cat de perfid e drogul? Cat de nenorocita e jegul asta de dependenta?
\nFata asta s-a maritat, a facut un copil, si-a reluat o viata normala la un moment dat pierduta, ca sa se ajunga din nou aici. Copilul acela ar fi fost sansa ei, dar s-a pierdut si asta. Si nu cred ca va mai avea vreuna.
\nDa, se vor grabi multi sa spuna “asa-i trebuie!”, sunt constient de asta. Dar trecand peste faza de genul “e la ea in curte, e viata ei, ea a ales” iti dai seama de o drama comuna a tuturor dependentilor… iti dai seama de un chin oribil in care ajung sa traiasca… de iluzia de viata care li se infatiseaza… si de sansele infime de a-si mai reveni vreodata.
\nDap, probabil ca uneori sunt penibil cu al meu “spunenudrogurilor” dar… sper ca ajuta, macar putin.
\nProblema e ca sunt prea multi care spun “spune da drogurilor, incearca, fumeaza, trage, baga” ca sa nu existe si niste cretini (ca mine) care sa spuna pe dos.
\nStiti care-i problema? Ca nenorocirea asta nu vine intr-un plic cu un nume si o adresa pe el; numele ni-l punem acolo cand ne decidem ca putem incerca si noi, “la naiba, trebuie sa ne traim viata!”.
\nSunt unii care au incercat si asta a fost tot, si-au vazut de viata. Dar sunt multi, foarte multi, care au incercat si nu s-au mai desprins.
\nSi pentru ce? Pentru o senzatie in plus? Pentru a te putea lauda ca “am incercat frate”?
\nUmanilor, inainte de a fi cool dati si voi un search pe gogu si vedeti ce inseamna asta.
\nIo am invatat the hard-way: mi-au murit. In brate, prin jur, in copilarie, in adolescenta si acum. Si stii ceva? Stau prin cluburi (unele cu “reputatie” de loc de desfacere) cu filmari, evenimente si prezentari destul de mult ca sa-mi fie la fel de usor sa intind mana si sa iau precum imi e sa iau si un brifcor de la bar. Si am ales dintotdeauna sa nu. De ce? Pentru ca stiu cum se sfarseste intotdeauna. Groaznic.
\n\n
O sa las postul neterminat, daca vreti sa-l terminati voi… chiar va rog.
\n\n", "protected": false }