Au avut familii carora le-am ramas aproape, numele lor nu corecteaza povestea lor, le spunem “prieteni” si-i lasam sa se odihneasca…
\nPrimul prieten mi-a plecat cand aveam 15 ani. A sfarsit intr-un sant din spatele blocului, i-a stat inima din cauza supradozei. Avea 17 ani, era baiatul precoce al gastii, un baiat misto, dezghetat, tot timpul cu zambetul pe buze, tot timpul cu oameni (cu noi) in jurul lui… a murit singur.
\nA doilea prieten, la fel ca si al treilea, si-a nenorocit familia, a furat din casa pana si linoleumul de pe jos, stop-cardiac, overdose.
\nAlt prieten se pierdea… dependenta furibunda, avea venele praf, o sangerare aproape permanenta ii pata orice tricou pe care-l avea pe el, se intepa si in picioare, chiar si in gat. Am plecat dupa el prin tara de mai multe ori, il recuperam batut, murdar, mut, il aduceam acasa si in cateva zile pleca iar… Intr-un tarziu s-a aruncat sub tren.
\nUltimul care a plecat avea depresii… O iubire neimplinita, un anturaj complet nefericit, o familie prea slaba ca sa-l poata conduce pe un drum mai bun… si-a imbratisat sfarsitul departe de toti si de toate, in Ucraina, nimeni n-a stiut ca e acolo pana cand s-a sinucis mama lui… o sunasera de la ambasada sa-i spuna ca i-a murit singurul copil.
\nNu vreau sa port aceste povesti mazgalite cu rosu pe un tricou alb, pana la urma imi stau doar mie pe suflet, cu toate intrebarile (oare am facut ce trebuia? – oare mai puteam sa fac ceva?), toate regretele (de ce n-am fost acolo, in momentul ala, in secunda aia?), cu toate amintirile (bai, la Neptun in camping la casute au schimbat dusurile, nu mai sunt alea din “melc”!).
\nPoate ca daca as fi auzit ca “vedeta x” s-a implicat in nu-stiu-ce-proiect pro-bono as fi zis si eu c-o face pentru imagine, nu-s ipocrit.
\nDar astea mi-s motivele, de-asta pentru unii sunt penibil ca spun in fiecare seara “SPUNETI NU DROGURILOR!”, de-asta merg la intalniri cu oamenii cu problema asta, de-asta fac ceva si nu ma scarpin in fund…
\nDupa cum spuneam mai devreme, fac ce pot, daca ajut un singur suflet sa uite de nenorocirea asta inseamna ca a meritat.
\n\n", "protected": false }