<play>, da? Și citește, de ai timp și chef…
\n\n\n\n\n\n\n\nViața.
\n\n\n\nO succesiune constantă de alegeri. Uneori inspirate. Alteori greșite.
\n\n\n\nAm vrut să scriu un articol despre curaj. Și despre fericire.
\n\n\n\nDe fapt, despre curajul de a fi fericit.
\n\n\n\nPentru că da, cu toate că poate suna ciudat, cred că trebuie să fii curajos ca să fii fericit.
\n\n\n\nAdică… știi cum e, ca să câștigi la loto trebuie în primul rând să joci.
\n\n\n\nAșa și cu fericirea… ca să fii fericit, trebuie în primul rând să vrei să fii fericit.
\n\n\n\nTrebuie să ai curaj să ieși din casă, să ieși din zona de confort, să te cunoști, să te provoci, să te deranjezi de pe locul tău… trebuie să te arunci. Și pentru asta ai nevoie de curaj.
\n\n\n\nAm vrut să scriu un post despre curaj și fericire, dar m-am oprit.
\n\n\n\nPentru că mi-am dat seama că nu putem fi toți fericiți.
\n\n\n\nSună crud? Nu asta vreau, pe cuvânt.
\n\n\n\nDar mă uit în viață, văd vieți și curgeri de timp în oameni și-mi dau seama că, din păcate, fix așa e… nu putem fi toți fericiți.
\n\n\n\nMulți, prea mulți dintre noi nu au curajul. Să fie. Fericiți.
\n\n\n\nFericirea nu durează. Fericirea e o secundă, o zbatere de ploape, o privire peste umăr.
\n\n\n\nDacă nu ești acolo, dacă nu ai poftă, dacă nu ai chef, dacă ți-e frică… toate ocaziile tale se duc, se fac praf, se fac scrum.
\n\n\n\nClipele trec.
\n\n\n\nȘi tu vei fi din ce în ce mai speriată. Vei avea din ce în ce mai puțin curaj. Vei risca din ce în ce mai puțin.
\n\n\n\nTe vei pierde.
\n\n\n\nAm vrut să scriu un articol vesel despre fericire. Dar am eșuat în a scrie trist despre frica de a face lucrurile ce-ar putea aduce clipa de fericire în viața ta.
\n\n\n\nAm ajuns să-ți spun de ce reușești atât de bine să-ți fentezi fericirea: pentru că ți-e frică să faci lucruri pentru ea.
\n\n\n\nȚi-a fost frică să-i răspunzi la telefon și să-i spui să vină la tine. Ți-a fost frică să-i scrii sincer într-un mesaj că nu mai reușești să tragi aer în piept fără ea. Ți-a fost frică să lași totul și să-l urmezi la capătul celălalt al lumii pentru a-l strânge la piept și-al face al tău. Ți-a fost frică să-i urli că-ți pare rău că ai greșit și că ai face orice ca să se întoarcă la tine. Sau că ți-ar plăcea să petreceți noaptea împreună.
\n\n\n\nDe fapt, nici nu e vorba de atâta dramă… pentru că fericirea poate fi o discuție la un pahar de vin, cu un râs, surâs și-un sărut.
\n\n\n\nFericirea poate fi o plimbare în parc. O strângere de mână. O vorbă. O privire. Un zâmbet. Un ciupit de cur. Un cuvânt.
\n\n\n\nO clipă ce – pentru moment – nu pare să aibă mare însemnătate.
\n\n\n\nDar care mâine s-ar putea să fie ceva care să te facă să zâmbești.
\n\n\n\nȘi ce altceva-i fericirea dacă nu-i un zâmbet care-ți încălzește ghemul ăla din piept de-i spunem noi suflet?
\n\n\n\nAm vrut să scriu un text despre fericire. Pân’ la urmă l-am scris…