Salut Cabral,
\nMa aflu intr-o mare dilema si, cu toate ca am intrebat in jur diversi prieteni, nu am reusit inca sa ajung la o decizie definitiva.
\nSora mai mare a soției mele a intrat în comă și, din câte se vede treaba nu va mai ieși. E doar o formalitate… din păcate.
\nNu cu mult timp înainte a vrut neapărat sa discute cu mine intre patru ochi (probabil sa-si descarce sufletul).
\nMi-a spus ca sotia mea este adoptată – din cate stia parintii biologici erau oameni sarmani care nu voiau copii si au vrut sa scape de ea cat mai repede.
\nNu stia nici ea mai multe – gen nume, ocupatie, adresa etc.
\nSotia mea nu știe nimic. Ea crede că ea și sora ei… sunt familie, cu toate că nu și-a explicat niciodată de ce sunt atât de diferite… înălțimea, culoarea părului, ochilor, toate sunt diferite.
\nIn fine, sora ei m-a rugat sa nu ii spun niciodata sotiei mele ca este adoptata fiindca o asemenea veste ar fi devastatoare pentru ea.
\nAici are dreptate: la cat de mult și-a apreciat și iubit familia adoptiva o asemenea stire ar putea sa o duca in pragul nebuniei si nu doresc acest lucru.
\nAr fi considerata de ea ca un soi de tradare din partea familiei ei si este foarte probabil sa cada in depresie sau chiar sa ajunga la gesturi necugetate.
\nNoi ne-am promis chiar de la inceput sa nu avem secrete unul fata de celalalt insa aceasta stire s-ar putea sa-i faca mai mult rau.
\nAcum te intreb pe tine: ca o persoana detasata care priveste din exterior, cum ai considera ca ar fi mai bine – sa-i spun (desi exista un risc foarte mare sa-i faca rau) sau sa nu ii spun (si sa-mi incalc promisiunea facuta ei de cand am inceput relatia)?
\nMultumesc mult si orice sfat este binevenit!
\nMarius
\n—–
\nMarius, o să vin cu un răspuns cât mai repede. Între timp citește comentariile, cred că se vor aduna câteva gânduri care te-ar putea ajuta.
\n", "protected": false }