Am mai murit c-o zi.

{ "rendered": "

[play si citeste, da]
\n

\n

Ne grabim spre nimic. Ne grabim sa ispravim totul pentru a ajunge niciunde. Ne aruncam dintr-un cunoscut – poate nu perfect – spre un total necunoscut.
\nNe bulucim spre “lumina” ca niste ganganii bujbece, bazaind sumbru in graba noastra.
\nAu fost cativa care s-au intors de dincolo si au povestit ca e intuneric peste tot, si-apoi apare o lumina calda. Ei bine… spre lumina aia alergam toti, de parca este singura certitudine de care ne putem agata.

\n

Asa-i, singura chestie sigura dupa ce te nasti este moartea. Dar chiar asa sa ne grabim?!

\n

Si aici ma refer la bucuria asta ciudata, atunci cand ne relaxam si spunem “Bine c-a trecut si ziua de azi, mai avem doar 3 pana la week-end!“.

\n

Bai, ce naibilea aveti, am mai murit c-o zi, unde-i motivul de bucurie?!

\n", "protected": false }