Am în continuare un loc de muncă mișto datorită mamei mele.

{ "rendered": "

Probabil că ați auzit de schimbările care se întâmplă acum în trustul Pro. Schimbări pe care nu le-a prevestit nimeni, modificări ce schimbă întreaga piață de media de la noi.

\n

Sunt în Pro de 13 ani. Ani buni, frumoși în care am strâns prieteni și pățanii, multe ore de muncă dar și de râs și distracție.

\n

Poveștiri de Noapte, emisiunea pe care o prezentam de 8 ani s-a oprit. Toți au presupus că și eu m-am oprit.

\n

Și-atunci au început telefoanele și – mulțumesc lui Dumnezeu – ofertele.

\n

Eu, totuși…

\n

Dar stai puțin că trebuia s-o iau invers… vorbind despre mama.
\nMama mea a fost workaholică. Big time. Am văzut rar un om atât de dedicat meseriei, locului de muncă, propriilor sarcini precum era mama.

\n

A lucrat în finanțe-bănci toată viața ei. După facultate a început munca la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior), și-apoi numai asta a știut până acum când s-a pensionat și mai stă și ea cuminte…

\n

Cred că i-a fost greu. A prins și vechiul regim de muncă, cel cu registre, dosare și alte milioane de tone de hârtii, dar și noul în care noi trăim acum, stilul de muncă ce se bazează pe calculatoare, documente electronice și poștă de același gen.

\n

Vedeam cât și cum muncește, o bombăneam și comentam de pe margine până am început să muncesc și eu și… m-am trezit că o copiez fix în chestiile pe care le vedeam la ea și le criticam…

\n

Dacă e ceva de făcut… atunci trebuie făcut. Chiar dacă te doare capul, chiar dacă ești răcit.

\n

Dacă tu ai de dus un lucru de la A până la Z, apăi treaba ta se termină la Z, nu înainte.

\n

Nu există că n-ai chef, nu merge cu „Lasă că nu moare nimeni dacă nu fac cât pot eu de bine.”.

\n

Nu există că-i greu. Scrie că trebuie s-o faci? Fă-o.

\n

Cu respect pentru tine, pentru timpul tău, fără să exagerezi, fără să te neglijezi, trebuie să-ți respecți munca… așa spune și-acum mama, așa spunea și-atunci.

\n

Nu-i dădeam dreptate dar m-am trezit că fac la fel ca ea.

\n

M-am dus să-mi prezint emisiunile cu 41 de grade febră, răcit, cu oase rupte sau articulații blocate. Și mi se părea normal să mă duc cât timp puteam și nu-mi făceam rău.

\n

Au fost și cazuri când trebuia să mă dau bătut, dar… au fost rare și întotdeauna motivate.

\n

Revenind la discuția de azi… s-a schimbat conducerea trustului în care lucrez.

\n

La evaluare am ieșit bine, chiar foarte bine. Au decis să-mi propună să rămân, pentru că au considerat că merit.

\n

Și când mi-au spus de ce cred ei că merit mi-au repetat exact lucrurile pe care le-am copiat de la mama, lucruri pe care le poți uni sub ideea de „respect pentru locul meu de muncă”. 

\n

Știu că nu e cool să scriu despre asta, despre mame și respect pentru muncă, dar n-am alergat după culeanu până acum, n-o fac nici acum…

\n

Sunt recunoscător mamei mele pentru că a reușit să mă învețe să-mi fac treaba cum trebuie, să-mi respect munca. 

\n

Tu îi ești recunoscător cuiva din familia ta? Pentru ce?

\n

Apropo de #suntrecunoscator, e o campanie foarte drăguță care te ajută să-i mulțumești familiei tale pentru ce te-a învățat. Bucegi împlinește o dorință dacă strângi semne de recunoștință și astfel poți câștiga premii pe oră (12 ore pe zi, 7 zile din șapte) sau două premii de 10.000 de euro, din care să poți să împlinești o dorință cuiva la care ții.

\n

Astea sunt premiile pe oră:

\n

\n

Dacă sună interesant poți participa la concurs. Până atunci eu revin la întrebarea mea: tu îi ești recunoscător cuiva din familia ta? Pentru ce?

\n", "protected": false }