Am greșit când i-am lăsat să ne convingă că ”imposibil” este real

{ "rendered": "

Dă-i play și citește…

\n

\n

Așa ne-au păcălit, așa ne-au redus la doar ce suntem acum, așa ne-au trișat destinul și ne-au descurajat… i-am lăsat să ne spună că ”imposibil” este real.

\n

E imposibil să zbori!, au spus sute de ani. Și toți gângureau la fel, că e imposibil, că e o prostie să încerci, că – Ha! – ce idioțenie de idee.

\n

Și-apoi unul dintre noi a zburat.

\n

Și-atunci acel ”E imposibil să zbori!” s-a transformat în minciună. Și trist a fost că a trebuit ca o mână de oameni să facă imposibilul pentru ca apoi cei mulți să se bucure de el.

\n

Când ar fi fost cu mult mai ușor ca cei mulți să facă acel ”imposibil” să nu existe.

\n

Cât despre ”imposibil”… e prezent peste tot. Și omoară vise și destine zilnic. Omoară așteptări. Omoară povești.

\n

Da, sigur, ține de individ să refuze existența lui ”imposibil”. Cei mai puternici dintre noi se ridică și demonstrează periodic că ”imposibil” poate fi călcat în picioare.

\n

Greșeala noastră de zi cu zi este că greșim lăsându-i să ne convingă că ”imposibil” este real.

\n

Îi lăsăm pe pesimiști, pe leneși, pe dezinteresați să ne spună ce este posibil.

\n

Îi lăsăm pe cei care și-au abandonat visele să ne explice care sunt limitele noastre.

\n

Îi lăsăm pe cei care s-au împăcat cu gândul că lor le este imposibil… îi lăsăm să ne facă și nouă posibil același imposibil pe care ei îl poartă.

\n

Da, cu sacrificii, cu muncă, cu voință, uneori cu dinții încleștați și cu pumnii strânși… nu există imposibil.

\n

Există reguli, există limitări… dar imposibilul în sine nu există decât dacă tu te oprești și îl lași să te sufoce.

\n

Dacă ai vise… luptă să ți le trăiești.

\n

Dacă nu mai ai vise… regăsește-le.

\n

\n

SONY SLT-A99V | 16mm F6.3 1/1250 ISO800

\n", "protected": false }