Sunt negru. Ma rog, mulatru, dar pentru astia care nu suporta decat pigmentul arian sunt la fel de tuci ca ceaunul. Deci… sunt mulatru.
\nDin acest simplu motiv, cum apare un film, o imagine, o scriere care creeaza si cea mai mica antiteza intre culorile pieilor existente pe lumea asta… toti prietenii mei ii dau fwd catre mine!
\nApare un negru cu telefonul mobil prins de cap cu un elastic? Pune-i titlul “Handsfree” si trimite-l la Cabral, ca el e negru si apreciaza chestiile astea!
\nApare o poza cu un negru care tocmai si-a parcat Humvee-ul peste un Smart? Trimite-l la Cabral, sa vada si el cum parcheaza alti negri!
\nApare un film cu un negru cu trei picioare? Nu-i trimite si la Cabral ca iar si-o ia ala in cap! … ba trimite-i-l, sa vada ca altii chiar sunt negri!
\nSi tot asa o tinem, vai steaua mailului meu!… Dar cea mai sacaitoare experienta este cea cu poezia pustiului african. Este o mica poezioara naiva scrisa de un copil african. Versiunea originala, in engleza, a avut boom-ul acum vreo 7-8 ani, eu de-atunci o stiu!
\nDe la momentul respectiv insa… a fost tradusa in franceza, italiana, portugheza, germana… samd. Eu am primit, de-a lungul timpului, toate variantele! Toate! (erata: inca astept varianta in chineza)
\nInsa nu era de-ajuns… de vreun an a fost tradusa si in romana. Si de-atunci tin’te mailule, ca o incasez de vreo 10-12 ori pe saptamana, din toate partile!
\nAsadar, postez poezia aici, poate se prinde lumea c-am reusit s-o citesc si poate asa scap si eu de curcubeu, mama lui de curcubeu!
\nCand ma nasc, sunt negru
\nCand cresc, sunt negru
\nCand stau la soare, sunt negru
\nCand mi-e frig, sunt negru
\nCand sunt speriat, sunt negru
\nCand sunt bolnav, sunt negru
\nIar cand mor, sunt tot negru !
\nIar tu, tipule alb,
\nCand te nasti, esti roz
\nCand cresti esti alb
\nCand stai la soare, esti rosu
\nCand ti-e frig, esti albastru
\nCand esti speriat, esti galben
\nCand esti bolnav, esti verde
\nIar cand mori, esti cenusiu
\nSi tu ma numesti pe mine COLORAT ?!?!
CURCUBEUL DRACULUI !!!!!!
\nNota: poezia originala se termina simplu si calm “And you call me coloured?!”. Traducatorul/torii in limba romana i-au mai adaugat o scarba la sfarsit (colorata de mine in rosu), caci daca nu are o injuratura in ea, nu se mai poate numi poezie contemporana, nu?
\n
\n