A zice de bine sau a zice de rau?

{ "rendered": "

Cred ca asta e un criteriu bun pentru a imparti oamenii… cei care spun de bine si cei care spun de rau. Sau cei care vad binele si cei care vad raul…

\n

Adica eu cred ca treaba asta poate spune multe despre un om. Cel care nu are de spus decat de rau despre ce se intampla in jurul lui nu e un om rau, cu toate ca asa poate fi perceput, caci critica poate fi de multe ori constructiva. Insa spune multe despre cum imbratiseaza viata. Pesimist? Nu, nu neaparat, doar ca cei care nu vad decat nasol, si trist, si defect… ajung sa traiasca intr-o lume nasoala, si trista, si defecta.

\n

Varianta cealalta? Si ea poate avea capcane… caci oricat de frumos ai vedea tot ce te inconjoara, cand chiar se intampla ceva nasol o sa ti-o iei direct in plex, caci de la totul e frumos si cu floricele la Ouch, doare! e diferenta mare.

\n

Cred insa ca se joaca, totusi, o carte mare atunci cand se ia decizia asta. Si cred asta pentru ca vad oameni care sunt laudati din ce in ce mai rar. Da, sunt prea optimist ca sa cred ca cei care merita laudati sunt din ce in ce mai putini.

\n

Eu cred in continuare ca ar trebui sa vedem si sa apreciem chestiile bune pe care le fac altii. Ba ar trebui chiar sa punem accent pe ele, sa le aducem in fata, sa le… laudam.

\n

Am vazut ieri cum un politist de la circulatie s-a dus si-a pus mana sa impinga o masina care se defectase in mijlocul intersectiei. “Mare lucru!” au spus cei cu care eram in masina. Nu a salvat lumea de cancer, asa-i, dar a pus mana si-a ajutat, si asta e un lucru bun, care trebuie apreciat ca atare.

\n

Acum vreo 2 ani eram pe Colentina si unui nene ii luase foc masina. Am oprit vreo 3 si-am sarit repede cu extinctoarele din masina. Am rezolvat fix un fas, ardea masina nestingherita. Pana a oprit un vatman tramvaiul si-a coborat cu un extinctor din ala mare, in 10 secunde oprise toata valvataia. A facut vreun mare gest? Nu, dar a facut ceva, si pentru acel ceva merita apreciat.

\n

Acum 2 saptamani am oprit masina, in drum spre Zalau, si i-am dat unui nene triunghiul meu reflectorizant, era oprit total aiurea si nu era semnalizat deloc. Mi se pare ca am facut un lucru mare? Nici gand! Dar omul ala a fost impresionat si mi-a multumit tare frumos. A fost un gest foarte mic sa-i dau triunghiul meu (a vrut sa-mi dea si bani pe el) dar care, primind acea recompensa, multumirile respective, m-a facut ca data viitoare sa fiu la fel de determinat sa opresc masina si sa vad daca mai pot ajuta.

\n

Ne-am obisnuit sa luam faptele bune, bunele gesturi mici sau mari, lucururile frumoase pe care le fac oamenii… de bune. Le vedem si trecem mai departe.

\n

Ne-am obisnuit sa enumeram cu fiecare ocazie toate chestiile nasoale cu care ne intalnim. Situatii urate, oameni urati, deznodaminte urate.

\n

Si din astea doua obisnuinte ies doua rezultante majore:

\n

– nu mai apreciem binele, si-l descurajam astfel;

\n

– traim intr-o lume unde numai raul si uratul sunt prezente.

\n", "protected": false }