Plecăm în vacanță. În Portugalia. Am mai vorbit de groaznica mea vacanță acolo, dar nu v-am spus niciodată partea cu doctorul negru. Nu, nu de culoare ci negru. Stai să vezi…
\nMi-era rău. Dar rău, nu glumă, mă chinuiam cu o febră groaznică, niște dureri de cap atroce, cu frisoane și-o stare de rău de nu le-o doresc nici vecinilor mei cu bormașină.
\nIntrăm în clinica privată. Ne întâmpină o duduie ciufută și dezinteresată, ne întreabă în portugheză de ce-am venit, bănuiesc.
\nîncep în engleză, ea ridică un deget – niște unghii de uliu, dar date cu roșu – și-apoi mișcă degetul încet, tacticos, în stânga și-n dreapta. Deci nu. Engleză… nu.
\nAndreea se repliază rapid și începe în spaniolă, că o vorbește perfect. A fost rândul ei să vadă mișcarea de NU! a degetului, s-a întors la mine neajutorată.
\nAm întins mâna și-am atins-o pe a duduii. A simțit că ard și a dat din cap c-a înțeles.
\nNe-a făcut semn să stăm jos.
\nDupă vreo zece minute s-a deschis o ușă, un cap roșcat s-a ivit și mi-a făcut semn să intru. Andreea a rămas afară.
\nAm intrat. Un cabinet cochet, frumos mobilat și utilat cu de toate.
\nAsistenta mi-a făcut semn să mă așez, mi-a pus un termometru la subraț și-a dispărut pentru vreo două minute, s-a întors cu doctorul.
\nCând am văzut doctorul, naivul de mine, m-am luminat la față. Un negru de doi metri, tuns ca mine, cu mustață și cioc ca mine, pe la vreo 40 de ani… fratele meu mai mare!
\nM-a întrebat în portugheză ce am. Sau cel puțin asta cred, că nu le vorbesc limba.
\nAm răspuns în engleză, relaxat și bucuros că am dat, în sfârșit, peste un friendly.
\nA ridicat ochii către mine, ciufut ca o gutuie necoaptă și mi-a zis No english. Sec, direct, fără inflexiuni ale vocii, fără pic de zâmbet.
\n– You don’t speak any english?!, l-am întrebat, uimit complet.
\n– We speak english în England and America. În Portugal… no.
\n– Francais?
\n– No.
\n– Italiano?
\n– No, no foreign languages! Only portuguese!
\n![\"Cabral-Ibacka-la-Lisabona-2010\"](\"https://i0.wp.com/www.cabral.ro/wordpress/wp-content/uploads/2014/07/Cabral-Ibacka-la-Lisabona-2010.jpg?ssl=1\")
Ghiogârț, Cabrale, că n-o scoți la capăt cu nazistul ăsta de culoare, nu voia în ruptul capului să parlească în altă limbă! Se uita la mine cu sprâncenele ridicate și arcuite, pur-și-simplu aștepta. Simțeam că încep să nu mai suport negrii…
Am băgat mâna după termometru, i l-am pus sub nas, apoi am căscat gura mare, invitându-l să-mi vadă amigdalele. Desigur, un gest intim, dar necesar.
\nS-a uitat la termometru, mi-a băgat o lanternă-n gât, apoi s-a pus pe scris. Eu… așteptam.
\nA terminat de scris, mi-a pus hârtia în mână și a început să vorbească. În limba lor vorbea, repede și repezit, eu nu înțelegeam nimic!
\n– Can I bring in my wife? She speaks spanish, and that is very close tu portuguese…
\nNici n-a dat impresia că se gândește la ideea mea, mi-a făcut sec din cap că nu.
\n– If not, we do not have any way to speak. Please let me invite her in.
\nS-a uitat la mine cu o nețărmurită plictiseală. Într-un final și-a dat ochii peste capt și a încuviințat din cap.
\nAm ieșit afară, am strigat-o pe Andreea.
\n– Ce e?! E rău?!
\n– Știi cum e. Doar că nu mă pot înțelege cu hârâitul ăsta, că nu servește decât portugheză!
\nA intrat în cabinet. Hârâitul tocmai terminase de scris hârtia. A ridicat ochii către Andreea.
\nȘi din momentul ăla m-am simțit fix ca într-un film!
\nOmul nostru s-a topit tot. S-a ridicat (mai c-a sărit, nu că s-a ridicat), i-a întins Andreei mâna, au făcut cunoștință apoi i-a făcut semn să se așeze pe un scaun.
\nA țipat ceva către asistentă și-apoi a început s-o întrebe de cafele, ceaiuri și alte tratații… a mea a început să-i explice în spaniolă de ce suferă subsemnatul.
\nDoctorul a dat din mână ceva de genul ”e timp, relax!”, și s-a așezat lângă ea pe alt scaun.
\nEra – brusc! – tot un zâmbet cu ea, îndreptase imediat spatele și băgase niște ocheade către a mea de ziceai că-i vreun ritual de cucerire la pârși plușați!
\nEu… Mic, ce face ăsta, o arde cuceritor?!
\nEa dă să răspundă, el o oprește și-i face semn să-l urmeze. Se ridică amândoi – Andreea uimită – pleacă în camera de lângă, ulterior am văzut că era biroul lui.
\nȘi-acolo… ce crezi? Se pun pe povestit. Eu stăteam în cabinet, cu fundul în sus, cu febră și frisoane și auzeam de dincolo hohote de râs și dialog însuflețit. Apoi intră și asistenta cu cafele și sucuri!
\nStau un minut, stau două, stau mai multe. Degeaba, ăla nu mai tăcea. O strig pe-a mea. Ea se ridică de-acolo și vine la mine:
\n– Mic, cred că doctorul tău tocmai mi-a bătut un apropo. Că nu mai are mult aici și că iese la o terasă, să bea ceva. Singur. Eu îl iau la porcăială!
\n– Stai, nu-l lua încă, pune-l să-ți explice tratamentul și ia-i rețeta pe care a scris-o, e acolo în colț.
\nBaragladina de doctor a revenit și el în cabinet, tot dădea să o întrebe pe a mea din ce țară vine, cu ce se ocupă… zici că era un film suprarealist, cu mine tremurând de frisoane iar el încercând s-o pună de-o discuție de salonaș.
\nM-am ridicat, m-am dus încet – dar sigur – și-am luat rețeta pe care el o lăsase abandonată, am deschis ușa și i-am făcut semn Andreei să ieșim. Am ieșit.
\nÎn ultima clipă i-am aruncat cea mai urâtă privire din lume. Dacă privirile ar durea… mare vânătaie ce i-ar fi rămas!
\nȘi am plecat, dar nu înainte să achităm nota. 270 de euro consultația!
\nEram plin de nervi, după ce că mai avea puțin și-mi cerea nevasta de… nevastă, i-am mai și achitat o notă babană*!
\nAsta e, am dat banii și-am plecat. După vreo 2 ore a început să mă lase febra, după alte două zile a început să mă lase și restul de nefericiri, eram aproape bine.
\nA cincea zi ne-am trezit la ușă cu un buchet imens. Lângă buchet un bilet.
\nDe la cine crezi? Exact, de la doftor, mama lui de pofticios!
\nDin momentul ăla n-am mai lăsat nefasta singură deloc, tot timpul aveam impresia că ne urmărește doctorul stalker! Și de-atunci ea-mi tot spune, atunci când îi mai aduc câte o critică Nu uita, cicălitorule, că mă așteaptă un cabinet medical în Lisabona!
\nCe să-i spui dacă are dreptate? :))
\n* bine, nota de la spital a decontat-o MasterCard, cardul meu are o asigurare de călătorie inclusă atașată atunci când îl folosești pentru plata cazării sau transportului. Bine, e un întreg pachet de servicii incluse: servicii medicale în caz de boală sau de accident, asistență medicală, transport de urgență în țară sau… repatrierea cu picioarele înainte, Doamne ferește!
\nCât despre întrebarea din titlu… ia spune-mi, a încercat vreodată cineva să-ți cucerească iubita sau iubitul cu tine de față?
\nCea de mai sus e una dintre pozele făcute în vacanța respectivă, după episodul cu doctorul cuceritor… cu mine în rol de babă friguroasă!
\n", "protected": false }