Ma uit in ochii tai.
\nPe furis.
\nVreau sa vad, fara sa fiu prins.
\nVreau ca pictorul si sculptorul si poetul din mine sa te descopere – fara ca reputatia mea de baiat rau sa dispara in fum.
\nVreau sa stau linistit, numai eu, in coconul meu. Si sa te mangai, fara ca tu sa stii sau sa simti.
Ma uit in ochii tai pe furis. Iti vad irisul.
\nStiu ca tu ai fi vrut sa-ti spun ceva despre culoarea lui. Ca sa te alinti, cu privirea aceea furisata, de jos in sus, baletul gatului alb….
Ei bine,nu. Este reveria mea, numai a mea.
\nIti vad irisul. Si ma intreb oare ce a vazut inainte sa ma vada pe mine.
\n“Ce”, nu “cine”. Am spus bine.
\nCate flori de iris a vazut.
\nSpre cate coroane de copac s-a inaltat, arcuind spre spate…
\nCate incordari a suportat, lovit fiind de lumina fulgerului.
\nCate dilatari a avut in lumina lunii.
\nCat cer de primavara a sorbit pana la albastrul metalic pe care il are….
\nSi gatul…..
\nIl mangai cu privirea inchipuindu-mi ca-l ating cu varful degetului aratator.
\nIl vad moale.
\nIl vad ferm.
\nIl vad cum vad o piersica ridicata in soare. In apusul meu nesfarsit de vara.
\nMa uit la tine si iti vad aroma.
\nIti vad mirosul blond- castaniu al corpului in miscare.
\nPana si aerul tremura cand iti atinge corpul.
\nPana si aerul tremura cand trece curgand pe langa trupul tau, simtind ca nu poate sa te imbratiseze la nesfarsit.
\nLumina, insa este fericita. Lumina ti se vaporizeaza in par.
\nLumina ti se alinta pe piele ca o pisica care toarce.
\nLumina face arabescuri pe umarul tau, pierzandu-se alene in jos, si apoi in sus , intre sani.
– Vrei o cafea ?!????
\nRespiratia mi s-a oprit o secunda. De surpriza.
\nProbabil este a doua oara cand ma intrebi. Si eu nu am auzit.
\nSigur ca vreau. Si dupa, inca una. Stii ca eu intotdeauna vreau cafea.
Cu ochii inchisi iti simt aroma.
\nCu ochii inchisi ma imbat aerian cu tine si de tine.
\nCu ochii inchisi ma vad cum… Lupul Alb.