2017 la sfârșit

{ "rendered": "

Am citit în ultimele zile mai multe postări în care oameni pe care-i urmăresc au tras linie și-au făcut suma tuturor lucrurilor prin care au trecut anul ăsta.

\n

Nu voi face asta pentru că mi se pare un exercițiu bun doar pentru cel ce scrie, nu o experiență neapăra utilă pentru cel care citește. Din simplul motiv că este o flotare a egoismului… și spun asta fără să critic nici măcar puțin.

\n

2017 a fost un an. Un alt an.

\n

Ce mi se pare mie că am ratat în aste alte 365 de zile pe care le-am scăzut din total, este că tot le-am lăsat să fugă.

\n

Pe zile, zic.

\n

Le-am lăsat să fugă, deși am stat cu ochii pe ele.

\n

M-am atenționat, de ceva vreme încoace, că zilele au ajuns să aibă un dor de ducă prea mare, mi-am propus să fiu mai calic cu ele. Să le storc de toate bucuriile, de toate trăirile, de toate lucrurile pe care mi le-ar putea aduce zilele.

\n

Ei bine, n-au mai trecut la fel de repede, nu s-au lăsat șterpelite de parșivul Timp, dar tot și-au luat tălpășița cam rapid.

\n

În rest… pe persoană fizică, n-am de ce să mă vait. Am lucrat la fel de mult, la fel de multe ore și cu aceeași oboseală.

\n

Am avut noroc să am în continuare cititori mișto, aici pe blog.

\n

Am avut noroc să am în continuare colegi mișto la emisiunile la care am lucrat.

\n

Mi-e fiică-mea bine, mi-e mama bine, mi-e sor‘mea bine. Mi-e tatăl bine, bunica mea la fel.

\n

Prietenii, simpaticii mei, sunt în continuare agitați, munciți și frământați, dar bine.

\n

Mi-e Andreea aproape, bine și ea.

\n

Sper că sunteți bine și voi, cei care citesc asta. Să vă fie inimile la locul lor, sufletele liniștite, familia și prietenii aproape, masa plină și zâmbete largi pe moace. La mulți ani, umanilor!

\n

Eu? La fel de imbecil…

\n

\n", "protected": false }