2015, un an trist

{ "rendered": "

Dacă n-ai chef de citit ceva trist… nu continua să citești asta. Nu vreau să stric nimănui pofta de viață, doar aștern pe colțul ăsta de șervețel câteva gânduri…

\n

Vorbind despre negative… anul ăsta a avut câteva pentru mine. Nu multe.

\n

Dar alea câteva au făcut din 2015 unul foarte trist.

\n

Am pierdut prieteni. Fete și băieți. Oameni cu care mă știam de ani buni, cu unii am copilărit, cu alții m-am maturizat și am muncit, alături de ei toți am învățat și am greșit, am făcut bine și am trăit.

\n

Nu poți înlocui un prieten.

\n

N-ai cum.

\n

Rămân vorbele, fotografiile și filmările, amintirile.

\n

Dar n-ai cum să aduci omul înapoi.

\n

N-ai cum să-l ții lângă tine.

\n

Și asta doare, fir-ar ea de treabă, doare de te uscă.

\n

2015 a mai adus și dezamăgiri.

\n

Câțiva oameni au arătat, până la urmă, ce-și doresc în viață. Suflete ghidate în viață de mirosul avuției. Treaba lor. Le doresc să se trezească la un moment dat. Da, trist moment.

\n

2015 a adus, printre altele, și o dramă comună a tuturor românilor, un accident care a lăsat urme adânci în sufletele tuturor.

\n

Ne-a speriat. Ne-a trezit. Ne-a lovit. Pe toți.

\n

Un loc cu un nume care parcă știa că ne va lovi pe toți.

\n

#colectiv.

\n

2015 a fost un an în care răul ne-a atins.

\n

Acum… depinde de noi dacă după atingerea asta reușim să rămânem oameni. Buni.

\n", "protected": false }