10 ani de când mi-am cerut-o…

{ "rendered": "

Am învățat că în viață cele mai mari necazuri nu ți le aduce soarta.

\n

Cele mai mari bătăi de cap nu ți le provoacă dușmanii. Mă rog… dushmany!

\n

Supărările alea de-ți toacă nervii nu vin de la necunoscuți.

\n

Nu, Năcazul, cu n mare, ți-l faci singur.

\n

Că te mănâncă unde nu bate soarele să te duci s-o întrebi Nu cumva, în timpul tău liber, de-acum încolo până după forevăr, vrei să fii Nefasta mea?

\n

Iar ea, în loc să fie cu capul pe umeri și să înțeleagă că în viață se mai pot face și erori, te taxează rapid și nu-ți dă și a doua șansă. Adică spune Da!

\n

Și omul, săracul blambec, are impresia că acel Da! înseamnă că…

\n

– Da, te voi alinta!

\n

– Da, te voi dădăci!

\n

– Da, te voi venera, o, tu, bărbate!

\n

– Da, o să fiu toată numai un zămbet!

\n

– Da, mă consider fericită că mama ta, soacră-mea, te-a născut pe tine pe lumea asta, bărbatule perfect, ca să fiu eu fericită!

\n

Când, acel Da! înseamnă un simplu… Da, pătlăgicul meu naiv, ți-ai luat belea pe cap!

\n

Am cerut-o acum fix 10 ani. Și, ce crezi? A zis Da!

\n

\"\"

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...